Mandria

Această rădăcină nu se referă la cultură, ci la eul nostru și toate îl avem. Haideți să îl confruntăm. Uneori oamenii și unele situații ne fac să ne simțim nesigure, deoarece, pur și simplu ne fură mândria. Chiar dacă am lăsa deoparte toate loviturile vieții și toate celelalte rădăcini ar fi scoase din pământ, ne-am lupta cu nesiguranța deoarece ne luptăm cu mândria. Gândește-te puțin la legătura evidentă dintre cele două:

Nu suntem singurele femei din viața soților noștri, iar asta ne rănește mândria.
Nu suntem cele mai înzestrate persoane în viață, iar asta ne rănește mândria.
Nu suntem prima alegere de fiecare dată, iar asta ne rănește mândria.
Nu suntem preferatele cuiva, iar asta ne rănește mândria.
Nu putem face totul singure, iar asta ne rănește mândria.
Nu suntem prima prioritate a altcuiva, iar asta ne rănește mândria.
Nu ne simțim speciale, iar asta ne rănește mândria.
Nu obținem promovarea dorită, iar asta ne rănește mândria.
Nu câștigăm lupta, iar asta ne rănește mândria.
Nu suntem plătite dupa valoarea noastră, iar asta ne rănește mândria.
Nu suntem plătite deloc, iar asta ne rănește cu adevărat mândria. 

Nu minimalizez durera autentică a acestui tip de raționament. Doar pentru că mândria umple o inimă nu o împiedică să fie zdrobită. Doar o împiedică să fie vindecată.
Am ajuns la concluzia că nu avem o povară mai mare în viață ca eurile noastre îngâmfate. Nici o forță exterioară nu are puterea de a trăda și de a ne conduce greșit așa cum o fac eurile noastre. Mândria ne convinge să renunțăm la iertare și ne oprește de la a ne asuma riscuri. Mândria ne fură intimitatea deoarece intimitatea necesită transparență. Mândria este un exploatator ca nimeni altul, și dacă nu ne poate conduce la distrugere, ne va mâna spre distracție. Gândește-te la nebunia pe care o poate produce această trăsătură măruntă:

Dacă nu putem fi cele mai atractive, cel puțin putem fi cele mai bune la ceva anume.
Și dacă nu putem fi cele mai bune la ceva anume, cel puțin putem fi cele care muncesc cel mai din greu.
Și dacă nu putem fi cele care muncesc cel mai din greu, cel puțin putem fi cele mai plăcute.
Și dacă nu putem fi cele mai plăcute, cel puțin putem fi cele care atrag cel mai mult atenția.
Și daca nu putem fi cele care atrag cel mai mult atenția, cel puțin putem fi cele mai religioase.
Și dacă nu putem fi cele mai religioase, cel puțin putem fi cele mai epuizate.

Și lista nu se termină niciodată, deoarece eurile mari insistă să fim ”cele mari”. Nu doar femei obișnuite. Suntem atât de disperate să avem semnificație. Ne trăim viețile strigând: ”Să mă remarce cineva!” Și vrei să auzi ceva interesant? Dumnezeu ne-a făcut exact în felul acesta.
Această nevoie este pusă în ființele noastre pentru a ne trimite să-L căutăm pe Creatorul nostru, care ne poate da mai multă semnificație decât îi putem face față. El nu doar că ne observă, El nu-Și ia niciodată ochii de la noi. Din când în când, avem câte o clipă de claritate și ne simțim cunoscute de ceva - Cineva - de o măreție inestimabilă.

(Beth Moore - Adio, nesiguranță, ne-ai fost un prieten rău - pag. 92-93)

... lyrics of my life ... (4)

Marc Anthony - You Sang To Me
Oh...
I just wanted you to comfort me
When I called you late last night you see
I was fallin' into love
Yes, I was crashin' into love
Oh of all the words you sang to me
About life, the truth and being free, yeah
You sang to me, oh how you sang to me

Girl, I live off how you make me feel
So I question all this being real
'Cause I'm not afraid to love
For the first time I'm not afraid of love

Oh, this day seems made for you and me
And you showed me what life needs to be
Yeah, you sang to me, oh you sang to me

All the while you were in front of me I never realized
I just can't believe I didn't see it in your eyes
I didn't see it, I can't believe it
Oh but I feel it
When you sing to me
How I long to hear you sing beneath the clear blue skies
And I promise you this time I'll see it in your eyes
I didn't see it, I can't believe it
Oh but I feel it
When you sing to me

Just to think you live inside of me
I had no idea how this could be
Now I'm crazy for your love
Can't believe I'm crazy for your love
The words you said you sang to me
And you showed me where I wanna be
you sang to me, oh you sang to me

All the while you were in front of me I never realized
I just can't believe I didn't see it in your eyes
I didn't see it, I can't believe it
Oh but I feel it
When you sing to me
How I long to hear you sing beneath the clear blue skies
And I promise you this time I'll see it in your eyes
I didn't see it, I can't believe it
Oh but I feel it
When you sing to me

All the while you were in front of me I never realized
I just can't believe I didn't see it in your eyes
I didn't see it, I can't believe it
Oh but I feel it
When you sing to me
How I long to hear you sing beneath the clear blue skies
And I promise you this time I'll see it in your eyes
I didn't see it, I can't believe it
Oh but I feel it
When you sing to me

All the while you were in front of me I never realized
I just can't believe I didn't see it in your eyes
I didn't see it, I can't believe it
Oh but I feel it
When you sing to me
How I long to hear you sing beneath the clear blue skies
And I promise you this time I'll see it in your eyes
I didn't see it, I can't believe it
Oh but I feel it

*** (40)

Cu cât mai fără de nădejde

S-adună anii să ne-nstrăine,

Pe-atâta dorul prețuiește

Minuta ce-o petreci cu mine.

Pot curgerea neîmpăcată

A timpului, uitând, să-ndur,

Cât, printre genele-ți, mă cată

Un tânăr zeu din pur azur.

Zavistii ard sporind în pară

Și mi le știu și bine nu mi-i.

Ci cum pe chipul de fecioară

Opri-s-or ochii toți ai lumii?

Ce preț pe vis pui în secret,

Cât nu cunoști al vieșii ham!

În bietul suflet de poet

Acelui vis - liman și hram.

(A.A. Fet - 1861?)

Dușmanul sufletului tău are mult de câștigat dacă nu te ocupi de nesiguranțele tale. Nu-l lăsa să aibă o astfel de victorie. Rămâi onestă și curajoasă și ai încredere că ajutorul e pe drum.
(Beth Moore - Adio, nesiguranță, ne-ai fost un prieten rău - pag. 28)

Nu bărbații sunt problema noastra; ceea ce încercăm să obținem de la ei dă lucrurile peste cap. Nimic nu este mai derutant decât încercarea de a ne extrage feminitatea din relația cu bărbații noștri. Ne folosim de bărbați ca de niște oglinzi pentru a vedea dacă suntem prețioase, frumoase, de dorit, vrednice de a fi remarcate, viabile. Încercăm să le citim expresiile și dispozițiile pentru a decide dacă e timpul să acționăm cu istețime și fermitate, ca să facem pe prostuțele sau să le dăm impresia că avem nevoie de ei. Și mai rău, încercăm să apelăm la cavalerismul lor, comportându-ne ca o domnișoară aflată în primejdie. Când XX întâlnește XY și încearcă să-i smulgă acel X pentru ca să mai poată avea ea unul, ea încearcă să-i transforme pe amândoi.
Spun acest lucru cu respect și compasiune: încercăm să ne extragem siguranța de sine de la un gen care, de fapt, nu are prea multe de oferit. Cultura noastră este la fel de nemiloasă cu bărbații, cum este cu femeile. Nesiguranțele lor au forme diferite, dar nu vă înșelați: și ei le au. Știi lucrul acesta. Și eu îl știu.
Să ne confruntăm cu realitatea. Bărbații doresc ca noi să ne venim în fire. Lor nu le place presiunea de a fi răspunzători pentru sentimentul nostru de valoare. Este prea mult pentru ei. Cei sinceri, vor recunoaște bucuroși acest lucru, iar cei care nu o vor face, îi vei ști prin modul în care își trăiesc viețile.

(Beth Moore - Adio, nesiguranță, ne-ai fost un prieten rău - pag. 20)

*** (39)

Prin sala-n care ne-ntâlneam demult,

Ieri ca-n trecute vremuri, am umblat,

Erai acolo și, în surd tumult,

Eu fruntea, fără voie, mi-am plecat.

M-am regăsit cu zilele trăite,

În pâclele aducerii aminte

Când îmi spuneam dorințele smintit

Și ascultai smintitele-mi cuvinte.

Luminile de odinioară...

Știută muzică-n auz bătu -

Să-mi pară cum că tu, plutind ușoară,

Șoptești, ca și atuncea, blândă: ”Tu?”

Acorduri și miresme revenite

În suflet - flori, și-n tâmple - vânt fierbinte,

Din nou îți spun dorințele-mi smintite,

Din nou smintitele-mi cuvinte.

(A.A. Fet - 1858)

Plângerea morții

Federico Garcia Lorca

Pe cerul negru -

culevrine galbene -

Am venit pe lume cu ochi,

și mă duc fără ei.

Doamne-al durerii nemărginite!

Și după aceea -

o lumânare și-un așternut

în pământ.

Am vrut s-ajung acolo

unde-ajung cei mai buni.

Și-am ajuns, Doamne!

Dar după-aceea -

o lumânare și-un așternut

în pământ.

Lămâiule galben,

lămâiașule,

lasă-ți lămâile

duse de vânt.

De-acum știți totul... Pentru că apoi,

apoi - 

o lumânare și-un așternut

în pământ.

Pe cerul negru - 

culevrine galbene.

*culevrina - tun de tip vechi, cu teava lunga (DEX)