E ca și cum

Virginia Carianopol

Întinși pe săbii lungi de catifea,

Alunecăm printr-un vid înflorit,

Aerul din preajmă se dă la o parte...

Două fluvii de întuneric

Curg peste marginea lumii

Departe...

E ca și cum

Între noi

De mult s-a făcut târziu

Și ființa noastră

De fum și de floare

Străbate prin pânzele nopții

Alte tărâmuri

De frunze

Și racoare...

*poza de => AICI

Să tai întunericu-n două

Virginia Carianopol

Încă odată,

Azi-noapte

În somn am visaqt,

Cai cu  oase de aur

Luminând universul

Eu, în genunchi te rugam

Te rugam ...

Ca pe îngerul meu păzitor

Să tai întunericu-n două,

Cu aripa.

*sursa poza => AICI

Prin constelația Peștilor

Virginia Carianopol

Tu pe un țărm,

Eu pe celălalt,

Mituind întunericul,

Ca și cum ne-am plimba

Prin câmpiile boreale...

O dulce nepăsare trece

Prin constelația Peștilor

Și pajiști de speranțe

Se-nvolbură de verde crud...

Mătăsurile sufletului

Se aud foșnind

Și se îngemănează cumpene de sare,

Și se îngemănează cumpene de iarbă,

Pe un țărm tu,

Pe celălalt eu,

Mai vâslind încă,

Și încă,

Prin arborii luminii.

*sursa poza => AICI

Usor prin aer

Virginia Carianopol

Tu treci portaluri cu lună,

Oglinzi de iarbă tremurând,

Văslesc prin aer fluturii de ceară,

Păduri de sticlă-nveșmântând.

Ușor

Prin aer se destramă,

Fuioarele de ploi

Își plimbă un licorn melanholia,

Cu pleoapa însingurată

Peste noi...

Fluid

Noi doi,

Din arse tărâmuri

Alunecăm

Printr-un vid înflorit

Prin somnuri lungi de ceară

Imaginare zăpezi

Închipuind.

(Virginia Carianopol)