Paul i-a zis-o chiar el: ”Eu cred că bunul cel mai prețios pe care îl deține o ființă omenească este spiritul ei, voința ei de a trăi, simțul ei de demnitate, personalitatea ei. Dacă acestea dispar, șansele de restabilire sunt pierdute. Chiar dacă profesia noastră este tehnică și se ocupă de tendoane, de oase, de terminații nervoase, trebuie să știm că persoana care se află în spatele tuturor acestora este lucrul cel mai important. Desigur că avem nevoie de tehnicieni: chirurgi, fizioterapeuți, infirmiere, ergoterapeuți, specialiști de orientare profesională. Dar cea mai mare nevoie pe care o avem sunt niște bărbați și femei care să fie interesați și preocupați de ființele omenești și care să accepte exigențele totalității persoanei, a vieții ei, a credinței ei, a speranței ei.(...)” (Dr. Paul Brand - pag. 179)
Dorothy Clarke Wilson - ”Aceste mâini care vindecă” *(Biografia unui chirurg care a încercat să pună capăt ravagiilor produse de lepră)
