Virgil Carianopol
Sunt întrebat ades de semeni
Din ce se face-o poezie
Și ce se pune-n ea anume,
Ca să reziste la vecie.
Nu știu răspunde, dar eu totuși
O fac cum pot: din orice-ar fi,
Din ce e azi, ce văd în mâine
Și tot ce vieții-ar trebui.
O fac așa precum aș face
Un pod pentru contemporani,
Pe care-aș vrea să poată trece
Și oameni și mașini și ani.
Da-n loc de ciment pun iubire,
Întind idei în loc de fier,
Pun dragoste de țară, gânduri,
Istorie și un pic de cer.
Mai torn apoi, s-o fac mai tare:
Un sac cu vis, cu dor, cu har,
Amestec tot și pun în forme,
Atât cât este necesar.
Că tot ce-am pus o să rămână,
Eu, cel de azi nu voi afla.
Aceasta o va spune timpul,
Acelora ce vor urma.
*sursa poza => AICI
