Castelana din Shenstone (3)

- Nu pot să-l las să plece! Și totuși mi-e imposibil să mă mărit cu el dacă nu e așa cum crezusem!

- Ah! draga mea, draga mea, spuse d-na Dalmain cu duioșie. Ai nevoie să capeți o lecție de viață conjugală. Adevărata fericire nu consistă în a te căsători cu un idol așezat pe un piedestal. Îi spunea mătușa Gina uneia din tinerele ei prietene care făcuse descoperirea că tânărul ei soț nu era însăși perfecțiunea:

-”Drăguțo, spunea tanti Gina lovind parchetul cu bastonul ei de abanos, ai făcut o mare greșeală când ai crezut că te-ai măritat cu un înger. Îngerii, suntem absolut sigure, nu se căsătoresc. Bărbații și femeile cărora omenirea le permite căsătoria, sunt, desigur, plini de defecte și lucrul esențial în căsătorie este să știi să iubești, să înțelegi și să ierți.”

(Florence L. Barclay - pag. 150)

Castelana din Shenstone (2)

- Vezi astfel, Jane, conchise patetic lady Ingleby - că Michael nemaiîntorcându-se, am rămas într-adevăr singură.

- Dar iubindu-l pe Jim Airth, așa cum îl iubești, spuse Jane Dalmain.

- Mai degrabă așa cum l-am iubit ...

- L-ai iubit și-l mai iubești, spuse Jane Dalmain. Ai fi fost mai rău decât singură dacă Michael, după toate, ar fi revenit. Oh! Myra, nu pot să-mi închipui nimic mai crud decât să iubești un bărbat și să fii silită să trăiești cu un altul.

- Nu mi-aș fi permis să continui să-l iubesc pe Jim, spuse lady Ingleby.

- Copilării, pronunță energic Jane Dalmain. Scumpa mea Myra, gânduri ca acestea le întinde diavolul la tot drumul și sunt dintre vicleniile lui preferate. Multe femei au căzut din cauza încrederii prea mari în ele și a convingerii de a-și stăpâni sentimentele, atunci când dragostea nu e permisă. Bărbații sunt altfel; ispitele lor nu sunt atât de subtile. Ei știu prea bine unde i-ar duce faptul de a se juca cu sentimentele. Astfel că, dacă vor să se poarte corect, ei au grijă să se pună de la început la adăpost de pericol. Nu este în putința noastră, a femeilor, să încetăm a iubi, odată ce am permis dragostei să domnească.

(Florence L. Barclay - pag.143)

Castelana din Shenstone (1)

Dragostea unui bărbat, este, în calitățile ei esențiale, firesc egoistă. Exista trei trepte; întâi: ”o doresc”, a doua: ”o vreau”, și a treia: ”trebuie să fie a mea!”.

Dragostea femeii însă e despuiată de orice egoism și se rezumă în aspirația de a se dărui în întregime. În cântarea cântărilor, cel mai măreț poem de dragoste care s-a scris vreodată, inima femeii se înalță într-un crescendo: ”Iubitul meu e al meu și eu sunt a lui”, apoi: ”Sunt a iubitului meu și el este al meu”, și în apogeu: ”Sunt a iubitului meu și dorința lui merge spre mine”.

Astfel este atitudinea firească a sexelor, prevăzută de un creator nesfârșit de înțelept, dar această atitudine cere o condiție desăvârșit de ideală. Acolo unde intervine păcatul, o notă greșită tulbură armonia divină și coarda majoră a iubirii reciproce nu mai spune nota sa justă.

(Florence L. Barclay - pag. 121)

The Rozary...(3)

Dă-ne nouă lumina cea adevărată
Și noaptea orbirii noastre lumineaz-o;
Șterge lacrimile noastre și împarte
Milă cu mâna Ta care ne-a zidit,
Veghează asupra noastră și călăuzește
Drumurile noastre rătăcite,  cu dreapta Ta.
(Florence L. Barclay - Mătăniile)

The Rozary...(2)

Se destramă pe culmi a zorilor
Haină de purpur și-a soarelui aur
Risipă de pulbere fuge spre văi.
Alungându-și lumina, ca umbra să vină.

Ca zori ce se sting e drumul vieții.
Amiezul e scurt și trece devreme
Doamne, când noaptea vieții-i aproape,
Doar Tu ne-ai rămas să ne duci,

Nădejdea spre țărm de lumină, acolo
La îngerii Tăi, cu albe sclipiri de aripi
Unde Lumină Tu ești din Lumină
Și al stăpânilor Atotputernic Stăpân.
(Florence L. Barclay - Mătăniile)

The Rozary...(1)

Petrecutele ceasuri cu tine suflet drag
Sunt pentru mine perle plimbate pe mătănii,
Le picur câte una, una câte una,
Șirag de mărgele, mătăniile mele
Pe ceas câte o perlă și-o rugă-n fiecare,
Să liniștesc pustiul în suflet cuibărit,
Le picur una câte una, când șirul s-a sfârșit,
Se răstignește crucea de aur și de rugă.
O, amintiri ce ardeți purificând infernul
Steril, de chin și trudă, eu vă sărut pe rând,
Pe fiecare boabă mătănii numărând
Și-nvăț să răstignesc sărutul meu pe cruce.
(Florence L. Barclay - Mătăniile)