Nu mă despart

A.E. Baconsky

Nu mă despart de tine niciodată

las numai ochii luminând plecarea

mea în necunoscut, las numai părul

negru și plin de șoapte, las nocturna

spirală-a brațelor-și undeva, de mine

însumi ascuns, conturul unor clipe

care-nstelară nudul tău. Departe

de somn, de unda schimbătoare-a zilei

Merg căutându-mi sensul, și, adesea

gândindu-mă și reproșându-mi singur

viața răvășită-a unui om

ce nu mai e prea tânăr și din toate

stelele lui, cu fiecare nouă

întoarcere, rămân tot mai puține,

tot mai îndepărtate, tot mai reci ...

Unde-am ajuns, ce vechi păcat triumfă

netulburat asuprea mea? O, spune-mi

tu, care-ai fost de-atâtea ori cu mine

un singur fluviu, spune-mi, spune-mi iarăși

acele adevăruri mari și simple,

pe care eu le pierd din când în când.

Ce bine e să știu că pretutindeni

te pot găsi, că - asemeni vieții -

vii după mine.

În alb

A. E. Baconsky

Tu care nu m-ai întâlnit

și n-ai să mă vezi, poate, niciodată,

n-aș vrea să crezi că mi-ai rămas străin -

oriunde-ai fost, te-am cercetat adesea.

Pe ușa ta mai stăruie amprenta

mâinilor mele - umbra nevăzută

care se înclină seara printre lucruri

și pasărea care din zbor coboară

tăcută la fereastră și dorința

de-a te vedea mai tânăr decât ești,

de-a fi iubit de cine-ai vrut vreodată,

gândul că poate nu e prea târziu

să mai ajungi din urmă călărețul

necunoscut, al unui anotimp

visat în tinerețe - toate - acestea

si-atâtea altele mărturisite-n gând,

sunt semn c-ai suferit de boala mea

și-adeseori chiar fără să-ți dai seama,

râzând, ți-am dat să porți în piept o clipă

propria-mi inimă. Nu fi umit,

nu te gândi la lucruri necurate,

de boala mea te vindeci mai ușor

decât de vântul mării și de răul

săgeților cu care te rănesc

târziu cocorii - boala mea-i asemeni

cântării porumbelului sălbatic -

și numai celor care-au moștenit-o

demult - nu le mai trece niciodată.

Tu care poate, nu m-ai întâlnit

nu mă cunoști - nu căuta zadarnic

profilul meu: nu sunt nici mai frumos,

nu-s nici mai bun și nici mai rău ca alții.

Urmează-ți drumul tău nestingherit,

nu șovăi, nu te uita în urmă -

iar dacă vrei să-mi spui ceva - vorbește-mi,

oriunde-aș fi, te-aud.

Iubirile necunoscute

A. E. Baconsky

Iubirilor necunoscute, marea

le risipește și le-alină dorul.

O, gânduri urmărite pe-ntuneric,

gânduri pierdute prin nemângâiatul

meu labirint, de mult nu vă mai caut ...

Ploile au lins oglinzile, și-al toamnei

brocart a-nvăluit superbe nuduri

îmbrățișate-n amintiri și-n taină.

Și marea scoate dizolvând la țărm

chipuri și nume ...

 

Quote 4

Mă tem mai mult de inerție,

De-acea-mpăcare tristă în care unii văd

Aureola implinirii. -

Decât de insomnie și de zbucium,

Mă tem mai mult de răceala privirii

Când ești nepăsător fără să știi,

Când uiți c-ai fost copil,

Nu mai cunoști anotimpul de purpură,

Nu mai cauți spre nori

Ca să vezi cortegiul de forme ale viselor tale,

Nu mai deosebești oamenii unul de altul

Și ești străin de tine și de lume.

(A.E. Baconsky)