Determination...

`Well`, said Crawford, after a course of rapid questions and reluctant answers - ` I am happier than I was, because now I understand more clearly your opinion of me. You think me - easily swayed by the whim of the moment - easily tempted - easily put aside. With such an opinion, no wonder that - but we shall see. It is not by protestations that I shall endeavour to convince you that I am wronged, it is not by telling you that my affections are steady. My conduct shall speak for me - absence, distance, time shall speak for me. They shall prove that as far as you can be deserved by anybody, I do deserve you. You are infinitely my superior in merit; all that I know. You have qualities which I had not before supposed to exist in such a degree in any human creature. You have some touches of the angel in you, beyond what - not merely beyond what one sees, because one never sees anything like it - but beyond what one fancies might be. But still I am not frightened. It is not by equality of merit that you can be won. That is out of the question. It is he who sees and worships your merit the strongest, who loves you more devotedly, that has the best right to a return. There I build my confidence. By that right I do and will deserve you; and when once convinced that my attachment is what I declare it, I know you too well not to entertain the warmest hopes - Yes, dearest, sweetest Fanny - nay (seeing her draw back displeased), forgive me. Perhaps I have as yet no right - but by what other name can I call you? Do you suppose you are ever present in my imagination under any other? No, it is "Fanny" that I think of all day, and dream of all night. You have given the name such reality of sweetness, that nothing else can now be descriptive of you.` (Henry Crawford to Fanny Price)

(Jane Austen - Mansfield Park)


*sursa poza AICI

Pride and Prejudice (3)

” I am happier even than Jane; she only smiles, I laugh.” (Elizabeth Bennet future Darcy)

(Jane Austen - Pride and Prejudice)

*sursa poza: AICI

Pride and Prejudice (2)

”However he wrote some verses on her, and very pretty they were.”
”And so ended his affection”, said Elizabeth impatiently .”There has been many a one, I fancy, overcome in the same way. I wonder who first discovered the efficacy of poetry in driving away love!”
”I have been used to consider poetry as the food of love,” said Darcy.
”Of a fine, stout, healthy love it may. Everything nourishes what is strong already. But if it be only a slight, thin sort of inclination, I am convinced that one good sonnet will starve it entirely away.” (Charles Bingley, Elizabeth Bennet, Fitzwilliam Darcy)

(Jane Austen - Pride and Prejudice)

*sursa poza: AICI

Pride and Prejudice (1)

”His pride”, said Miss Lucas,”does not offend me so much as pride often does, because there is an excuse for it. One cannot wonder that so very fine a young man, with family fortune, everything in his favor, should think highly of himself. If I may so express it, he has a right to be proud.”
”That is very true”, replied Elizabeth,”and I could easily forgive his pride, if he had not mortified mine.”
”Pride”, observed Mary, who piqued herself upon the solidity of her reflections,”is a very common failing I believe. By all that I have ever read, I am convinced that it is very common indeed, that human nature is particularly prone to it, and that there are very few of us who do not cherish a feeling of self-complacency on the score of some quality or other, real or imaginary. Vanity and pride are different things, though the words are often used synonymously. A person may be proud without being vain. Pride relates more to our opinion of ourselves, vanity to what we would have others think of us.” ( Charlotte Lucas, Elizabeth Bennet, Mary Bennet)

(Jane Austen - Pride and Prejudice)

*sursa poza: AICI

Dragoste și putere...

Dar limba nu este trebuincioasă ca să vezi o coloană de lumină sau un munte de cristal. Inima știe ceea ce limba nu poate rosti și ceea ce urechile nu aud.
Le vorbea prietenilor Lui despre iubire și tărie. Știu că le vorbea de iubire, pentru că în glasul Lui exista o melodie; și știu că le vorbea de tărie, pentru că în gesturile Lui erau oștiri. (pag. 219)
(Soața lui Pilat către o doamnă romană)

(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

Aproapele...

Aproapele tău este un câmp unde primăverile speranței tale pășesc în straiele lor verzi și unde iernile dorinței tale viseaza culmi înzăpezite. (pag. 197)
(Petru)

(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

*sursa poza: AICI

Profunzime...

Când iubirea devine mare, ea nu are nevoie de cuvinte.
Iar când memoria este peste măsură de încărcată, ea caută adâncul mut. (pag. 196)
(Ioan la Patmos)

(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

*sursa poza: AICI

Libertate...

Pentru că, nu este ciudat că opunându-te unui om îi dai curaj? Și că înlănțuindu-i picioarele îi dai aripi? (pag. 166)
(Manase)

(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

*sursa poza: AICI

Tăcere...

Credeți în cele nespuse, căci tăcerea oamenilor este mai aproape de adevăr decât vorbele lor. (pag. 155)
(Zacheu)

(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

*sursa poza: AICI

Muzică...

 Și  pentru că nu mai înduram lumina Lui, m-am întors și m-am îndepărtat, dar nu de rușine. Eram doar sfioasă și voiam să rămân singură, cu degetele Lui pe strunele inimii mele. (pag. 141)
(Maria Magdalena)

(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

* sursa poza: AICI

Anotimpuri...

Nu există minuni în afara anotimpurilor, dar nici eu și nici voi nu cunoaștem toate anotimpurile. Și dacă un anotimp prinde ființă sub chipul unui om?
În Iisus S-au adunat, potrivit legii, elementele trupurilor noastre și ale visurilor noastre. Tot ce era etern înainte de El, a devenit trecător în El. (...)
Dacă Dumnezeul nostru a dat pământului arta de a cuibări sămânța cât aceasta pare a fi moartă, atunci de ce nu ar face El ca inima omului să insufle viață în altă inimă, chiar într-o inimă ce pare moartă? (pag.122-123)
(Melachi din Babilon, astronom)


(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

*sursa poza. AICI 

Smerenie...

Și Iisus a zis: ”Îngăduie-le atunci să doarmă în grădină.”
Iar omul a răspuns: ”Ba nu, nu vor dormi în grădina mea.”
Atunci Iisus S-a întors către noi și ne-a zis: ”Acesta este viitorul vostru, iar ziua de azi este la fel ca ziua de mâine. Toate ușile vă vor fi închise în față și nici măcar grădinile ce se află sub stele nu pot sluji ca pat pentru voi.
Dacă picioarele voastre vor mai răbda puțin să bată drumul și Mă urmați, s-ar putea să găsim un vas cu apă pentru picioare și un pat și poate chiar pâine și vin. Dar dacă se va întâmpla să nu găsim nici unul dintre aceste lucruri, nu uitați că ați traversat unul dintre deșerturile Mele.
Veniți, să mergem mai departe.” (pag. 120-121)
(Petru) 

 (Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

*sursa poza: AICI

Pace...

Iar eu am zis: ”Inima mea a fost îndeajuns de puternică pentru a fi una cu biciul Lui și îndeajuns de moale ca să mă așez la picioarele Lui.”
Și Iisus s-a întors către uncenicii Lui care Îl așteptau. Însă înainte ca El să ajungă la dânșii, trei dintre porumbeii templului au revenit în zbor, iar unul I s-a așezat pe umărul stâng, iar ceilalți doi s-au așezat la picioarele Lui. Iar El I-a atins pe fiecare dintre ei cu iubire. Apoi S-a îndepărtat și a fost urmat de nenumărați oameni.
Spuneți-mi, dar, ce putere a avut El să atace și să împrăștie sute de bărbațiși femei, fără ca aceștia să I se împotrivească? Mi s-a spus că toți Îl urăsc, însă nimeni nu I-a pus stavilă în acea zi. Oare El smulsese colții urii în drumul Lui către curtea templului? (pag. 118-119)
(Bărbatul din deșert)

(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

*sursa poza: AICI

Dor...

A cunoscut munții așa cum îi cunosc vulturii și văile, așa cum sunt ele cunoscute pâraielor și izvoarelor. Și exista un deșert în tăcerea Lui și o grădină în vorbirea Lui.
Da, El era un poet a cărui inimă sălășluia într-un umbrar aflat deasupra înălțimilor, iar cântecele Lui, deși cântate pentru urechile noastre, erau cântate și pentru alte urechi, pentru oameni din altă țară, unde viața este veșnic tânără și unde este mereu zori de zi.
Cândva m-am socotit și eu poet, dar când m-am aflat dinaintea Lui în Betania, am înțeles ce înseamnă să ai un instrument cu o singură coardă în fața cuiva care poate cânta la toate instrumentele. Pentru că în glasul Lui erau și râsul tunetului, și lacrimile ploii și dansul vesel al copacilor în vânt.
Și de când am înțeles că lira mea nu are decât o strună și că vocea mea nu țese nici amintirile de iei, nici speranțele de mâine, mi-am pus deoparte lira și voi păstra tăcerea. Dar întotdeauna la crepuscul voi auzi și voi asculta Poetul, care e domn peste toți poeții. (pag. 104-105)
(Rumanous, un poet grec)


(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

 *Pic is Originally Someone's...

Eternitate...

Iar El ar spune: ”Florile de crin și de măceș trăiesc doar o zi, dar această zi este o eternitate când e petrecută în libertate.” (pag.72)
(Iosif din Arimateea)


(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

Mâna lui Dumnezeu...

Toate ușile și toate ferestrele casei mele se supun anilor, în afara celor făcute de El. Doar ele singure au rămas durabile în fața vremilor.
Și uitați-vă la acele grinzi, la felul cum le-a așezat; și la aceste cuie, cum trec ele dintr-o parte în alta a scândurii, iar apoi sunt prinse și strânse atât de bine pe cealaltă parte.
Și mai ciudat este că lucătorul care merita plata a doi oameni nu a primit decât plata cuvenită unuia; și acel lucrător a ajuns acum un profet în Israel.
Dacă aș fi știut atunci că acel Tânăr cu un fierăstrău și o rindea era profet, L-aș fi implorat mai curând să vorbească decât să muncească, iar apoi L-aș fi răsplătit din belșug pentru vorbele Lui meșteșugite.
Iar acum, încă mai am mulți oameni care lucrează în casa mea și pe câmpurile mele. Cum să deosebesc omul care ține o unealtă în mână de Acela asupra mâinii căruia Dumnezeu și-a așezat palma?
Da, cum să recunosc mâna lui Dumnezeu? (pag. 63-64)
(Un levit bogat din vecinătatea Nazaretului)

(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

*sursa poza: AICI

Devenind ”Apostolul Iubirii”...

În inima mea sălășluiește Iisus din Galileea, Omul mai presus de oameni, Poetul care ne face pe toți să fim poeți, Duhul care ne bate la ușă ca să ne trezim și ridicându-ne, să ieșim pentru a întânlni adevărul gol și neîntinat. (pag. 59)
(Ioan, fiul lui Zevedeu)

(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

*sursa poza: AICI

Creștere...

 Un sâmbure ascuns în inima unui măr este o livadă pe care nu o putem încă vedea. Și, cu toate acestea, dacă acel sâmbure cade pe piatră, nimic nu se va alege de el. (pag. 42)
(Un filozof persan din Damasc)


(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

*sursa poza - AICI

Putere...

Uneori, mi se pare că El auzea murmurul durerii din toate lucrurile care cresc sub soare și că apoi le înălță și le ajută, nu doar prin cunoașterea Lui, ci dezvăluindu-le puterea lor de a se înălța și de a deveni întregi. (pag. 25)
(Filemon, un spițer grec)

(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

Cunoaștere...

În adâncul sufletului nostru, suntem cu toții plugari, cu toții iubim via. Iar pe pășunile amintirilor noastre există oricând un păstor cu turma lui, din care lipsește o mioară.
Și există lama plugului, și teascul de vin, și podeaua pe care se treieră grăunțele.
El știa izvorul ființei noastre, dar și firul rezistent din care suntem cu toții țesuți.
Oratorii greci și romani le vorbeau celor ce îi ascultau despre viață așa cum apărea ea minții omului.
Nazarineanul le vorbea despre un dor ce sălășluia în inimi.
Ei vedeau viața cu ochi ce erau puțin mai limpezi decât ochii tăi ori ai mei. Iar El vedea viața în lumina lui Dumnezeu.
Deseori cred că El le vorbea mulțimilor tot astfel cum un munte i-ar vorbi câmpiei.
Iar în predicile Lui exista o putere pe care oratorii Atenei ori Romei nu o stăpâneau. (pag. 17-18)
( Asaph, numit și Oratorul din Tir)

(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului / Jesus, the Son of Man - 2007/1928)

*Pic is Originally Someone's...