Iertare

Mai exact, ce este iertarea? Cuvântul grecesc folosit pentru iertare este aphiemi și înseamnă ”a da drumul din puterea cuiva, din posesiunea cuiva, a lăsa liber, a lăsa să scape.” Și, așa cum spune Beth Moore,

Intentia iertării biblice este să îi dai drumul cuiva. Imaginea pe care o crează termenul grecesc pentru neiertare este una în care cel neiertat este legat de spatele celui care refuză să ierte. Ce ironie! Neiertarea este mijlocul prin care ne legăm categoric de lucrul pe care îl urâm cel mai tare. Prin urmare, înțelesul grecesc al iertării ar putea fi demonstrat cel mai bine prin tăierea frânghiei care o ține pe persoana respectivă legată de tine.

(...)
Când avem resentimente față de cineva, acestea ajung să se țină de noi. Ne legăm emoțional de spate persoana pe care alegem să nu o iertăm și o târâm peste tot cu noi. Posibil să nu fi putut împiedica jignirea, dar putem alege dacă îi permitem să ne controleze sau să ne coloreze viețile.
Iertarea nu este un semn de slăbiciune. Este un semn al puterii. (...)
Cât timp nu iertăm, suntem prinse în capcana Satanei. Este mijlocul principal prin care Satana își prinde în capcană prada. (...)
Nimic nu ne va face mai pline de amărăciune, ca un duh neiertător. Și nimic nu va dizolva mai repede amărăciunea, ca decizia de a ierta și de a lăsa în urma noastră jignirea sau dezamăgirea. Nu putem fi pline de amărăciune și să ne simțim tot mai bine în același timp.

(Sharon Jaynes - Nu sunt destul de bună...și alte minciuni pe care și le spun femeile - pag. 128-131)

Neiertare...Resentimente

Iertarea este o alegere. Este o decizie de a-i da bisturiul lui Dumnezeu și de a-i permite să îndepărteze tumoarea jignirii din inimă. Cel care are de câștigat este cel de la care s-a îndepărtat tumoarea aceea malignă. Persoana care este iertată știe rareori despre această vindecare și rareori îi pasă.
Nimeni nu merită iertarea. Eu nu o merit. Tu nu o meriți. Nici faptul că ne căim din inimă nu ne face să o merităm. Nu uita că prin însăși definița sa, harul este un dar nemeritat - este o ”favoare nemeritată de la Dumnezeu.” Nu îl merităm și nu îl putem câștiga. Prin urmare atunci când iertăm, îl imităm într-un mod divin pe Tatăl. (...)
Să îi iertăm pe cei care ne-au rănit sau abuzat este probabil unul dintre cele mai dificile aspecte ale vindecării, dar fără el, cred că nu vom fi niciodată cu adevărat liberi. Dușmanul îi cunoaște potențialul distructiv. De aceea ne spune că nu o putem face. Că nu trebuie să o facem. Dacă o facem, atunci, într-un fel, l-am lăsa pe cel care ne-a rănit să scape.
Dar aceasta este o minciună. O putem face. Trebuie să o facem. Dacă nu o facem, atunci noi nu vom fi niciodată liberi.
Diane Marr, în cartea sa, The Reluctant Traveler (Călătorul șovăitor), a spus-o foarte bine: ”Neiertarea poate fi asemănată cu un parazit; se hrănește cu mânia și suferința gazdei, cea mai satisfăcătoare hrană a sa fiind durerea umană. Prosperă în mijlocul ciclului de scene revăzute în minte, al durerii amintite și justificării rediscutate pentru faptul că ne agățăm de resentimente. În principiu, neiertarea se îngrașă din dorința noastră de răzbunare.”
Ce anume crezi că apasă butonul de derulare de pe ecranul minții tale? Eu cred că dușmanul care vrea să ne țină legați de durerile noastre din trecut. Dar, prietena mea, când alegem să iertăm, Dumnezeu transformă durerea noastră în scop, suferința noastră în speranță și nefericirea noastră în lucrare. Nici nu e de mirare că dușmanul tremură la ideea unui suflet rănit care îl iartă pe cel ce i-a provocat durerea.

(Sharon Jaynes - Nu sunt destul de bună...și alte minciuni pe care și le spun femeile - pag. 127-128)

Nu mă pot ierta

Două dintre cele mai grozave arme pe care le folosește Satana împotriva femeilor din zilele noastre sunt rușinea și condamnarea. Chiar daca știm că Dumnezeu ne-a iertat, multe dintre noi ne trezim în fiecare dimineață și să ne îmbrăcăm cu zdrențele noastre murdare.
(...)
Dacă simțim condamnare, nu este de la Dumnezeu. Satana condamnă. Duhul Sfânt convinge. Cum știm care este diferența? Satana acuză ca să ne simțim condamnate. Duhul Sfânt ne convinge ca să ne aducă pocăință ( 2 Corinteni 7:9-10 ). Odată ce ne-am căit și ne-am cerut iertare, s-a terminat; gata, totul a fost șters. Dacă sentimentele de condamnare persistă, ele se datorează faptului că ascultăm de acuzațiile dușmanului... că ascultăm minciuna.
Trebuie să recunosc că vina este un motivator puternic. Părinții îl folosesc, angajatorii îl folosesc, învățătorii îl folosesc, copiii îl folosesc și soții îl folosesc. Dar eu nu sunt de acord cu folosirea vinei ca motivator, deoarece este însuși limbajul dușmanului. Vreau să stau cât mai departe pot de limbajul preferat al diavolului. Când vine vorba de cuvinte infestate de vină ca motivare, nu le pot rosti și nu le pot accepta.
Sentimentul că nu mă pot ierta este înrădăcinat în disprețul de sine - ura de sine sau învinuirea de sine. Satana încearcă să ne țină într-o mentalitate morbidă de autodisprețuire. Face parte din fișa postului său de ”pârâș al fraților”. Vine sub forma ”ai primit ceea ce meriți”. ”Cum ți-ai așternut așa dormi.” Mai mult chiar, ”ți-ai așternut patul, apoi, în el să rămâi.”
Satana știe că și cea mai slabă șoaptă de vină este primită cu ușurință de o inimă fragilă, jefuită de viață. Nu îl lăsa pe dușman să te convingă să rămâi în închisoarea vinei și a rușinii. Sentința a fost dată deja. Ești liberă să pleci.

(Sharon Jaynes - Nu sunt destul de bună...și alte minciuni pe care și le spun femeile - pag. 118-119)

Eșec

Este ușor să credem că un eșec ne face ratați. Asta vrea dușmanul să credem. Dacă ne poate face să simțim că suntem niște ratați, atunci el este învingător.
Brennan Manning, în cartea sa, Abba's Child scria: ”Obișnuiam să nu mă simt în siguranță cu mine însumi dacă nu trăiam ireproșabil. Dorința mea de a fi perfect a depășit dorința mea pentru Dumnezeu... Percepția mea denaturată cu privire la eșecul personal și nepotrivirea mea au dus la pierderea părerii bune despre sine, declanșând episoade de depresie moderată și anxietate pronunțată.”
Eșecul face parte din viață și cu cât acceptăm mai repede că suntem persoane cu defecte care depind de Cristos cel perfect, cu atât îl îndepărtăm mai repede pe supraveghetorul perfecționist din noi. Nu suntem niște ratați, ci niște copii ai lui Dumnezeu, care din când în când mai ratează ținta.
La urma urmei, ce este eșecul, dacă nu un etalon fabricat de om pentru măsurarea performanțelor? Pe Dumnezeu îl interesează mai mult procesul decât produsul. Dacă ascultându-L pe Dumnezeu ratez tranzacția, sunt un succes în ochii Lui.

(Sharon Jaynes - Nu sunt destul de bună...și alte minciuni pe care și le spun femeile - pag. 102)

Destul de bună

Multe femei trăiesc într-o înfrângere tăcută, comparându-se cu alte femei care trăiesc la rândul lor într-o înfrângere tăcută. Nu sunt o mamă bună. Nu sunt o soție bună. Nu sunt o creștină bună. Nu sunt o martoră bună. Nu sunt o gospodină bună. Nu sunt o decoratoare bună. Nu sunt o bucătăreasă bună. Nu sunt o ... bună.
Una câte una, cad petalele acestei flori frumoase care Dumnezeu ne-a creat să fim. Ca niște confeti, încrederea noastră fragmentată în mii de bucățele se împrăștie pe străzi în timpul paradei.
Din nefericire am irosit mulți ani valoroși prizonieră minciunilor dușmanului înainte să-mi ridic mâinile încătușate spre Dumnezeu și să spun: ”Sunt gata să mă eliberezi.”
Ia gândește-te puțin:

Iacov a fost un mincinos.
Moise a fost un bâlbâit.
Ghedeon a fost un laș.
David a fost un adulter.
Rahav a fost prostituată.
Estera a fost o fată orfană.
Măgărița lui Balaam a fost... ei bine, o măgăriță.

Și totuși Dumnezeu S-a folosit de fiecare dintre ei pentru înaintarea împărăției Sale.
Dumnezeu nu ne cheamă pentru că suntem înzestrați sau talentați. El ne folosește pentru că suntem ascultători și dependenți de El. El nu îi cheamă pe cei calificați; ci îi califică pe cei chemați.
Adevărul este că dacă ai fost născută din nou în Cristos, când Dumnezeu te privește, Îl vede pe Isus. Și prietena mea, Isus este destul de bun.

(Sharon Jaynes - Nu sunt destul de bună...și alte minciuni pe care și le spun femeile - pag. 73-74)

Adevarul

Acum este vremea să scoatem sabia, Cuvântul lui Dumnezeu, și să retezăm din importanța dușmanului. Isus nu a câștigat bătălia pentru că S-a dovedit mai deștept ca diavolul. A câștigat războiul pentru că S-a bazat pe adevăr. Dacă a funcționat în cazul Lui, va funcționa și la noi.

(Sharon Jaynes - Nu sunt destul de bună...și alte minciuni pe care și le spun femeile - pag. 59)

Grija

Grija este doar o speculație cu privire la viitor care te va priva de bucurie în prezent. Nu presupune să te gândești la ceva real sau adevărat. Acele gânduri trebuie făcute roabe ascultării de Cristos. Respinge minciunile. Ține sus scutul credinței. Stai fermă în adevăr. (pag. 50-51)

Încrederea în Dumnezeu trebuie să o ia de la capăt în fiecare zi ca și cum nu s-ar fi înfăptuit nimic. C.S. Lewis (pag. 53)

(Sharon Jaynes - Nu sunt destul de bună...și alte minciuni pe care și le spun femeile)

Ispită...Minciună

Fiecare ispită este o încercare de a ne face să ne trăim viețile independent de Dumnezeu. Satana nu este foarte creativ, dar este foarte eficient. Și de atunci ne tot minte*. De ce? Pentru că îi merge.

Fiecare minciună a lui izvorăște din ideea că fericirea e la doar la o decizie depărtare. Satana vrea să crezi că Dumnezeu nu-ți dă tot ce ți se cuvine. Poți fi ca Dumnezeu. Poți fi propriul tău dumnezeu. În loc să fim mulțumitoare pentru ceea ce avem, el ne arată ceea ce nu avem. Gândește-te puțin. Eva avea la dispoziție ei toți pomii din grădină, mai puțin unul. Toți pomii. Nici că s-ar putea mai multă bunătate de-atât! Dar în loc să fie mulțumitoare, a crezut minciuna că singurul lucru pe care nu-l putea avea era singurul lucru care ar fi făcut-o fericită. Aș fi fericită dacă... Îți sună cunoscut? Bineînțeles. Satana folosește cu noi aceeași tactică pe care a folosit-o cu Eva.

Eva a crezut minciuna dușmanului în loc să creadă adevărul lui Dumnezeu. Planul a funcționat. Dar șarpele nu știa că avea să se desfășoare planul uimitor de iertare și har al lui Dumnezeu. Satana nu a câștigat bătălia pentru sufletul omului în grădină. Isus Cristos a câștigat războiul pe Crucea de pe Calvar. Când Isus a spus: ”S-a isprăvit” și Și-a dat ultima suflare, a creat o cale prin care omenirea poate recâștiga tot ce au pierdut Adam și Eva.

(Sharon Jaynes - Nu sunt destul de bună...și alte minciuni pe care și le spun femeile - pag. 23)

*(de atunci = din grădina Edenului)

Devenind femeia visurilor lui

Asa-i ca suna bine titlul acestei postari... :D ... Trebuie sa recunosc ca si pe mine m-a atras de prima data cand am primit mailul de la librarie cu noile aparitii... Desi deocamdata nu am motiv, aceasta fiind mai mult o carte pentru femeile casatorite deja... Cred ca e bine sa fim informate de anumite aspecte de inainte de a intra in casatorie... Cum ziceam... atractia fata de carte a fost atat de mare incat am reusit sa ma depasesc pe mine insami si sa termin undeva la 280 de pagini in cateva ore... (cei care imi cunosc viteza de citit nu sunt deloc mirati) ... M-am tot gandit daca sa fac postari individuale... sau cum anume sa procedez... Dar mi-am dat seama ... ca ar trebui sa scriu toata cartea la cat de mult mi-a placut... Lucru bineinteles imposibil... :D Asa ca o sa evidentiez doar cele cateva calitati pe care sotia perfecta trebuie sa le aiba, dupa parerea mai multor soti care au fost intervievati de autoarea cartii, si anume Sharon Jaynes... Si daca vreti sa cititi toata cartea va invit sa mergeti sa o cumparati de la librariile Kerigma... sau chiar prin comanda pe internet de pe siteul lor :):) ....

Devenind femeia visurilor lui - Sharon Jaynes

Sapte atribute, actiuni, calitati pe care le manifesta sotia perfecta:

1. Se roaga pentru el

2. Il respecta

3. Il adora

4. Initiaza paratsia intima cu el

5. Isi protejeaza casnicia

6. Il incurajeaza

7. Il implineste sexual

Bineinteles unele pot fi aplicate de pe acum... si de cele dintre noi care nu suntem casatorite: cum ar fi rugaciunea, respectul, incurajarea (putem sa le practicam pe fratii sau tatii nostri)... Altele e bine sa mai astepte: partasia intima(care e total diferita de partea sexuala - cititi cartea si o sa intelegeti mai multe) si partea sexuala... alea strict dupa casatorie ...

Punctul 5 m-a mirat foarte mult... autoarea se refera in acel capitol la faptul ca anumite lucruri care se fac sau se petrec in casnicie ar trebui sa ramana acolo, sa nu vorbiti cu prietenele despre anumite lucruri pe care sotul vi le impartaseste in timpul vostru de intimitate intelectuala, sufleteasca(da exista si de asta daca sti cum sa o cultivi :D )... Asta poate sa fie practicat de pe acum daca aveti o relatie serioasa care duce spre casatorie aveti grija la ce va iese pe gura cu privire la logodnicul vostru ... mai ales in fata cui va dati drumul la gura... daca chiar nu puteti sa tineti lucruri pentru voi...

Deci cum am mai spus deja... cititi cartea, informati-va... eu una deja incerc sa pun in practica anumite principii, chiar daca inca nu e cazul... :):) Niciodata nu stiu cand o sa vina vremea ;))