Cenușa multor arderi inutile
Troienește pustiul dintre noi
Schelete de aripi din visele fragile
Sunt bariere-ntoarcerii-napoi.
Dorul zăpezilor de altă dată
Îmi bate în porțile închise.
Mi-e visteria inimii prădată
Și e târziu în goalele-i culise.
Se cască rece între noi neantul
În noaptea teluricelor falii
Ce-mpart în două sfere universul
Sfâșiindu-i eternele vitralii.
Și-am fii putut să fim tot împreună
Pe veșnice cărări călătorind.
Hrănindu-ne din frageda lumină
Altarul viu al inimii arzând.
A fost o zi când nu era departe
Cuvântul care astăzi ne desparte.
