Dușmanul sufletului tău are mult de câștigat dacă nu te ocupi de nesiguranțele tale. Nu-l lăsa să aibă o astfel de victorie. Rămâi onestă și curajoasă și ai încredere că ajutorul e pe drum.
(Beth Moore - Adio, nesiguranță, ne-ai fost un prieten rău - pag. 28)

Nu bărbații sunt problema noastra; ceea ce încercăm să obținem de la ei dă lucrurile peste cap. Nimic nu este mai derutant decât încercarea de a ne extrage feminitatea din relația cu bărbații noștri. Ne folosim de bărbați ca de niște oglinzi pentru a vedea dacă suntem prețioase, frumoase, de dorit, vrednice de a fi remarcate, viabile. Încercăm să le citim expresiile și dispozițiile pentru a decide dacă e timpul să acționăm cu istețime și fermitate, ca să facem pe prostuțele sau să le dăm impresia că avem nevoie de ei. Și mai rău, încercăm să apelăm la cavalerismul lor, comportându-ne ca o domnișoară aflată în primejdie. Când XX întâlnește XY și încearcă să-i smulgă acel X pentru ca să mai poată avea ea unul, ea încearcă să-i transforme pe amândoi.
Spun acest lucru cu respect și compasiune: încercăm să ne extragem siguranța de sine de la un gen care, de fapt, nu are prea multe de oferit. Cultura noastră este la fel de nemiloasă cu bărbații, cum este cu femeile. Nesiguranțele lor au forme diferite, dar nu vă înșelați: și ei le au. Știi lucrul acesta. Și eu îl știu.
Să ne confruntăm cu realitatea. Bărbații doresc ca noi să ne venim în fire. Lor nu le place presiunea de a fi răspunzători pentru sentimentul nostru de valoare. Este prea mult pentru ei. Cei sinceri, vor recunoaște bucuroși acest lucru, iar cei care nu o vor face, îi vei ști prin modul în care își trăiesc viețile.

(Beth Moore - Adio, nesiguranță, ne-ai fost un prieten rău - pag. 20)

*** (39)

Prin sala-n care ne-ntâlneam demult,

Ieri ca-n trecute vremuri, am umblat,

Erai acolo și, în surd tumult,

Eu fruntea, fără voie, mi-am plecat.

M-am regăsit cu zilele trăite,

În pâclele aducerii aminte

Când îmi spuneam dorințele smintit

Și ascultai smintitele-mi cuvinte.

Luminile de odinioară...

Știută muzică-n auz bătu -

Să-mi pară cum că tu, plutind ușoară,

Șoptești, ca și atuncea, blândă: ”Tu?”

Acorduri și miresme revenite

În suflet - flori, și-n tâmple - vânt fierbinte,

Din nou îți spun dorințele-mi smintite,

Din nou smintitele-mi cuvinte.

(A.A. Fet - 1858)

Plângerea morții

Federico Garcia Lorca

Pe cerul negru -

culevrine galbene -

Am venit pe lume cu ochi,

și mă duc fără ei.

Doamne-al durerii nemărginite!

Și după aceea -

o lumânare și-un așternut

în pământ.

Am vrut s-ajung acolo

unde-ajung cei mai buni.

Și-am ajuns, Doamne!

Dar după-aceea -

o lumânare și-un așternut

în pământ.

Lămâiule galben,

lămâiașule,

lasă-ți lămâile

duse de vânt.

De-acum știți totul... Pentru că apoi,

apoi - 

o lumânare și-un așternut

în pământ.

Pe cerul negru - 

culevrine galbene.

*culevrina - tun de tip vechi, cu teava lunga (DEX)

... lyrics of my life ... (3)

Mika - Big Girl ( You are beautiful )

Cântec femeiesc

Adrian Păunescu

Așa e mama și a fost bunica

Așa suntem femei lângă femei

Părem nimic și nu-nsemnăm nimica

Doar niște ”ele” ce slujesc pe ”ei”.

Ei neglijenți, iar ele foarte calme

Ei încurcând ce ele limpezesc

Ai numai tălpi și ele numai palme

Acesta e destinul femeiesc.

Și-n fond, ce fac femeile pe lume?

Nimic măreț, nimic impunător.

Schimbându-și dupa ei și drum și nume

Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâția pași ce au făcut prin casă

Și pentru care plată nici nu cer

De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă

Ar fi ajuns și dincolo de cer.

Ei fac ce fac și tot ce fac se vede

Ba strică mult și ele-ndreaptă tot

Și de aceea nimeni nu le crede

Când cad, îmbătrânesc și nu mai pot.

Așa e mama și a fost bunica

Și ca ele mâine eu voi fi.

Ce facem noi, femeile? Nimica,

Decât curat și uneori copii.

Suntem veriga firului de ață

În fiecare lanț făcut din doi

Ce greu cu noi femeile în viață

Dar e și imposibil fără noi...

*** (38)

Nu te feri, căci nu doresc

Nici lacrimă, nici suferință,

Ci doar în mine o voință

Să-ți spun întruna: ”te iubesc!”.

Spre tine vreau s-alerg, să zbor.

Cum valuri din câmpii de mare,

S-ajung s-ating în sărutare

Granitul rece. Și să mor!

(A.A. Fet - 1862?)