Muzică...

 Și  pentru că nu mai înduram lumina Lui, m-am întors și m-am îndepărtat, dar nu de rușine. Eram doar sfioasă și voiam să rămân singură, cu degetele Lui pe strunele inimii mele. (pag. 141)
(Maria Magdalena)

(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

* sursa poza: AICI

Anotimpuri...

Nu există minuni în afara anotimpurilor, dar nici eu și nici voi nu cunoaștem toate anotimpurile. Și dacă un anotimp prinde ființă sub chipul unui om?
În Iisus S-au adunat, potrivit legii, elementele trupurilor noastre și ale visurilor noastre. Tot ce era etern înainte de El, a devenit trecător în El. (...)
Dacă Dumnezeul nostru a dat pământului arta de a cuibări sămânța cât aceasta pare a fi moartă, atunci de ce nu ar face El ca inima omului să insufle viață în altă inimă, chiar într-o inimă ce pare moartă? (pag.122-123)
(Melachi din Babilon, astronom)


(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

*sursa poza. AICI 

Smerenie...

Și Iisus a zis: ”Îngăduie-le atunci să doarmă în grădină.”
Iar omul a răspuns: ”Ba nu, nu vor dormi în grădina mea.”
Atunci Iisus S-a întors către noi și ne-a zis: ”Acesta este viitorul vostru, iar ziua de azi este la fel ca ziua de mâine. Toate ușile vă vor fi închise în față și nici măcar grădinile ce se află sub stele nu pot sluji ca pat pentru voi.
Dacă picioarele voastre vor mai răbda puțin să bată drumul și Mă urmați, s-ar putea să găsim un vas cu apă pentru picioare și un pat și poate chiar pâine și vin. Dar dacă se va întâmpla să nu găsim nici unul dintre aceste lucruri, nu uitați că ați traversat unul dintre deșerturile Mele.
Veniți, să mergem mai departe.” (pag. 120-121)
(Petru) 

 (Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

*sursa poza: AICI

Pace...

Iar eu am zis: ”Inima mea a fost îndeajuns de puternică pentru a fi una cu biciul Lui și îndeajuns de moale ca să mă așez la picioarele Lui.”
Și Iisus s-a întors către uncenicii Lui care Îl așteptau. Însă înainte ca El să ajungă la dânșii, trei dintre porumbeii templului au revenit în zbor, iar unul I s-a așezat pe umărul stâng, iar ceilalți doi s-au așezat la picioarele Lui. Iar El I-a atins pe fiecare dintre ei cu iubire. Apoi S-a îndepărtat și a fost urmat de nenumărați oameni.
Spuneți-mi, dar, ce putere a avut El să atace și să împrăștie sute de bărbațiși femei, fără ca aceștia să I se împotrivească? Mi s-a spus că toți Îl urăsc, însă nimeni nu I-a pus stavilă în acea zi. Oare El smulsese colții urii în drumul Lui către curtea templului? (pag. 118-119)
(Bărbatul din deșert)

(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

*sursa poza: AICI

Dor...

A cunoscut munții așa cum îi cunosc vulturii și văile, așa cum sunt ele cunoscute pâraielor și izvoarelor. Și exista un deșert în tăcerea Lui și o grădină în vorbirea Lui.
Da, El era un poet a cărui inimă sălășluia într-un umbrar aflat deasupra înălțimilor, iar cântecele Lui, deși cântate pentru urechile noastre, erau cântate și pentru alte urechi, pentru oameni din altă țară, unde viața este veșnic tânără și unde este mereu zori de zi.
Cândva m-am socotit și eu poet, dar când m-am aflat dinaintea Lui în Betania, am înțeles ce înseamnă să ai un instrument cu o singură coardă în fața cuiva care poate cânta la toate instrumentele. Pentru că în glasul Lui erau și râsul tunetului, și lacrimile ploii și dansul vesel al copacilor în vânt.
Și de când am înțeles că lira mea nu are decât o strună și că vocea mea nu țese nici amintirile de iei, nici speranțele de mâine, mi-am pus deoparte lira și voi păstra tăcerea. Dar întotdeauna la crepuscul voi auzi și voi asculta Poetul, care e domn peste toți poeții. (pag. 104-105)
(Rumanous, un poet grec)


(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

 *Pic is Originally Someone's...

Eternitate...

Iar El ar spune: ”Florile de crin și de măceș trăiesc doar o zi, dar această zi este o eternitate când e petrecută în libertate.” (pag.72)
(Iosif din Arimateea)


(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

Mâna lui Dumnezeu...

Toate ușile și toate ferestrele casei mele se supun anilor, în afara celor făcute de El. Doar ele singure au rămas durabile în fața vremilor.
Și uitați-vă la acele grinzi, la felul cum le-a așezat; și la aceste cuie, cum trec ele dintr-o parte în alta a scândurii, iar apoi sunt prinse și strânse atât de bine pe cealaltă parte.
Și mai ciudat este că lucătorul care merita plata a doi oameni nu a primit decât plata cuvenită unuia; și acel lucrător a ajuns acum un profet în Israel.
Dacă aș fi știut atunci că acel Tânăr cu un fierăstrău și o rindea era profet, L-aș fi implorat mai curând să vorbească decât să muncească, iar apoi L-aș fi răsplătit din belșug pentru vorbele Lui meșteșugite.
Iar acum, încă mai am mulți oameni care lucrează în casa mea și pe câmpurile mele. Cum să deosebesc omul care ține o unealtă în mână de Acela asupra mâinii căruia Dumnezeu și-a așezat palma?
Da, cum să recunosc mâna lui Dumnezeu? (pag. 63-64)
(Un levit bogat din vecinătatea Nazaretului)

(Kahlil Gibran - Iisus, Fiul Omului)

*sursa poza: AICI