Wish...

"Do you concentrate on painting?" asked Ezio, thinking of the diversity he'd seen in the studio.
Leonardo looked thoughtful. "That's a hard question. To tell the truth, I'm finding it difficult to settle down to anything, now I'm on my own. I adore painting, and I know I can do it, but... somehow I can see the end before I get there, and that makes it hard to finish things sometimes. I have to be pushed! But that's not all. I often feel that my work lacks... I don't know... purpose. Does that make any sense?"
"You should have more faith in yourself, Leonardo," said Maria.
"Thank you, but there are moments when I think I'd rather do more practical work, work that has a direct bearing on life. I want to understand life - how it works, how everything works."
"Then you would have to be one hundred men in one." said Ezio.
"If only I could be! I know what I want to explore: architecture, anatomy, engineering even. I don't want to capture the world with my brush, I want to change it!" (pag.45)

(Ezio &Maria Auditore + Leonardo DaVinci)

(Oliver Bowden - " Assasin's Creed - Renaissance")

Open minded?!...

”You must destroy the Apple, Altair,” she said. ”It's twisting your mind. It is one thing to have a mind that is open. It is quite another to have a mind so open that the birds can shit into it.”

(Maria - pag. 383)

(Oliver Bowden - " Assasin's Creed - The Secret Crusade - The untold story of Altair - The Master Assasin")

Truth... information...

"Why did you hide the truth from me?" he asked the Master.
"That you may pierce the veil yourself. Like any task, knowledge precedes action. Information learned is more valuable than information given..."

(Altair&Al Mualim - pag. 158)

(Oliver Bowden - " Assasin's Creed - The Secret Crusade - The untold story of Altair - The Master Assasin")

Daniel Sihastru

Sub o râpă stearpă, pe un râu în spume,

Unde un sihastru a fugit de lume,

Cu vărsarea serii un străin sosi.

- ”Ștefan al Moldovei vine a-ți vorbi!”

- ”Ștefan al Moldovei, Daniel îi spune,

Să aștepte-afară! sunt în rugăciune!”

- ”Bunule părinte! Sunt rănit și-nvins;

Însuși a mea mumă astăzi m-a respins!

Viu să-și cer povață dacă nu-i mai bine

Turcilor Moldova d-astăzi să se-nchine?”

Daniel Sihastru domnului a zisȘ

- ”Mă înșeală-auzul ori eu am un vis?

Capul ce se pleacă paloșul nu-l taie;

Dar cu umilință lanțu-l încovoaie!

Ce e oare traiul daca e robit?

Viața și robia nu pot sta-mpreună,

Nu e totodată pace și furtună.

Doamne! tu ai dreptul a schimba-n mormânturi,

Pentru neatârnare, oameni și pământuri;

Dar nu ai p-acela ca să-i umilești!

Poți ca să îi sfarămi; dar sa nu-i robești!

Dacă mâna-ți slabă sceptrul ți-o apasă,

Altuia mai harnic locul tău îl lasă!

Căci mai bine este supus lăudat,

Decât cu rușine domn și atârnat!”

După-aceste vorbe, Ștefan strânge-oștire

Și-nvingând păgânii nalț-o monastire.

(Dimitrie Bolintineanu - Legende istorice și alte poezii - pag. 39-40)

Cupa lui Ștefan

- ”Unde este timpul cel de vitejie?

Timpul de mari fapte?... vai! n-o să mai vie?

A căzut Moldova, căci orice români

Se roșesc la gândul a mai fi stăpâni.

Ei îmbracă manta de înțelepciune;

Doar ca să-și ascunză trista slăbiciune.

Dar înțelepciunea fără-a cuteza,

E ca cutezarea, fără-a cugeta.”

(Dimitrie Bolintineanu - Legende istorice și alte poezii - pag. 35 - strofele 5,6)

Doamna lui Neagu

Neagoe cel Mare în al său palat,

Ce domneşte p-Argeș zice întristat:

- ”Monastirea noastră nu e săvârșită

Și a mea avere este isprăvită!

Dragi ostași, ce ziceți, nu ar fi păcat

Ca să înceteze lucrul minunat?”

- ”Biruri peste țară pot ca să se puie!”

Au răspuns ostașii ca să îl mângie;

Zic, și el decide biruri pe români

De la cei mai tineri pân' la cei bătrâni.

Doamna intră-n sală: grațiile sclave

Împletesc cu roze zilele-i suave.

Ochii uzi de rouă spre pământ se-nclin;

Rumenind la față ea vorbește lin:

- ”Voi vreți biruri noua! Neagoe, te teme!

Mâine toată țara o să te blesteme!

Asta monastire ce atât iubești,

Printre fum de lacrimi poate s-o privești!

Iată diamanturi! vinde-le și-urmează

Nobila lucrare ce te inimează.

Căci aceste scule nu le pot purta

Când femei pe față lacrimi vor păstra.”

Zice și arată un paner de aur

Unde închisese gingașul tezaur.

Ea îl dă. Și fața ca un frag cocând,

Rumenă surâde drăgălaș și blând.

Un bătrân se scoală și-astfel le vorbește:

- ”Inima străbună încă viețuiește.

Țara care naște astfel de femei

Merită și viața și mărirea ei.

Căci să știți cu toții că un neam se face

Mare, sau se pierde cum femeii place,

Și-acum voi zice: Doamne! pot să mor,

Căci văzură ochii-mi mântuirea lor!”

(Dimitrie Bolintineanu - Legende istorice și alte poezii - pag. 32-33)

Marioara

”Dragul dulce-al vieții mele

La oaste s-a dus,

Și de-atuncea soare, stele,

Toate au apus!

Mâna mea l-a lui plecare

Calu-i i-a-nfrânat.

Și-ntr-o dulce sărutare

Inima mi-a dat.”

Astfel cântă Marioara

Dup-al ei iubit,

Și pe fața-i lăcrimioara

Dulce a-nflorit.

Însă iată că sosește

Mândrul ei amor,

Și în noaptea ce domnește

Spune al său dor:

- ”În câmpia sângeroasă

Frații mi-am lăsat,

Și la tine-a mea frumoasă,

Iată c-am zburat.

Căci, vezi tu,o, dulce nume,

Înger ce iubesc!

Fără tine-n astă lume

Nu pot să trăiesc.”

- ”Ce zici tu,o, neferice,

Mândrul meu iubit!

Așadar eu nu-ți voi zice:

Bine ai venit!

Dar de nu poți fără mine

În lume-a trăi,

La bătaie eu cu tine,

Haide, voi veni!”

Amândoi pe cai s-aruncă

Și prin noapte zbor,

Și trecând prin verdea luncă

Cântă cu amor:

”De nu poți fără mine

În lume-a trăi,

Pentru țară, eu cu tine

Dulce voi muri.”

(Dimitrie Bolintineanu - Legende istorice și alte poezii - pag. 30-31)