Victorii...

Trebuie să-ți mărturisesc un mare adevăr, Mult-Temătoareo, pe care doar puțini îl înțeleg. Cele mai mari frumuseți ale sufletului omenesc, victoriile sale cele mai mari, realizările sale splendide, sunt întodeauna acelea pe care nu le cunoaște nimeni sau care doar se bănuiesc. Fiecare răspuns lăuntric al inimii omenești la Dragoste și fiecare victorie asupra egoismului reprezintă o nouă floare în pomul Dragostei. Multe vieți liniștite, simple și ascunse, necunoscute lumii, sunt veritabile grădini în care florile și roadele Dragostei au atins o asemenea perfecțiune încât devin loc de desfătare unde Însuși Regele Dragostei se plimbă și se bucură împreună cu prietenii Săi.
Unii din slujitorii mei au câștigat adevărate victorii și sunt efectiv iubiți și stimați de ceilalți oameni, dar întodeauna cele mai mari victorii ale lor vor fi asemenea florilor sălbatice, pe care nimeni nu le știe. ( pag. 44 )

(Hannah Hurnard - ”Picioare de căprioară pe înălțimi”/ Hind*s feet on high places)

Marriage (2)

Așa trebuie să fie căsătoria în profunzimea ei și în tot ce atinge. Nu este deloc surprinzător că Biblia ne spune că Rebeca l-a mângâiat pe Isaac la începutul căsniciei lor pentru pierderea mamei sale. Bunătatea este o calitate rară, dar de neprețuit dacă vrem să păstrăm căsnicia la adevărata ei valoare.
Bunătatea este atingerea, privirea, bătaia inimii și acțiunea ce caută să-l prețuiască și să-l ocrotească pe acela căruia îi spui ”Te iubesc”. Angajamentul voinței și bunătatea sunt componente care îmbină într-un amestec încântător, făcând din locuință un cămin, un liman al amintirilor de neprețuit.(pag 69)

(Ravi Zacharias - ”Eu, Isaac, mă căsătoresc cu tine, Rebeca”/”I, Isaac, take Thee, Rebbekah)

Dragostea = ... + camaraderie

I s-a alăturat jos, pe podea, în fața lui, cu picioarele strânse sub ea, pentru că auzi mai bine tăcerea celuilalt când ești așezat la înălțimea lui. (pag. 150)

(Catherine Siguret - Te iubesc/Je vous aime)

Diferență de vârstă...

Hector Schlimmer nu mai era cel ce fusese odinioară, Alice nu era încă ceea ce avea să fie, iată toată drama diferenței de vârstă. (pag. 91)

(Catherine Siguret - Te iubesc/Je vous aime)

Marriage (1)

Isus a spus că nu există dragoste mai mare decât aceea de a-ți da viața pentru prietenii tăi. Dar probabil că e mai dificil să trăiești o viața în care să mori continuu față de tine însuți decât să mori într-o clipă. Căsnicia presupune multă trudă...(...)... dragostea romantică trebuie să fie completată de o voință puternică și de un anumit nivel al legământului făcut cu tine însuți și permanent actualizat.
Este important să-ți amintești, înainte de a păși spre altar, că trebuie să mori față de tine însuți. Ești gata să te sacrifici în fiecare zi pentru acea persoană? (...) Fii convins că mariajul te va costa totul. (pag.49)

(Ravi Zacharias - ”Eu, Isaac, mă căsătoresc cu tine, Rebeca”/”I, Isaac, take Thee, Rebbekah)

Proverb chinezesc

Sursa nemulțumirii noastre sunt problemele mici. Oamenii nu se-mpiedică de munți, ci de pietre.

(Aurora Liiceanu&Alice Nastase - Dincolo de bine, dincoace de rau - despre iubire)

Fascinatia raului

Cu cât îți voi greși, te voi iubi.

Adrian Paunescu

Dacă am ști să cernem binele de rău și să ne dăm unii altora brânci pe calea corectitudinii, am trăi într-o lume de îngeri. Disecția este însă atât de dureroasă și necesită atâta precizie, încât procentul celor care se încumetă să o facă se anemiază pe zi ce trece. Cine n-a făcut rău niciodată să ridice piatra și să o arunce... Se încumetă cineva?!!

Separarea dintre bine și rău se limitează la social și ține strict de civilizație. Luați separat și dezbărați de mentalități morale și religioase, indivizii sunt tentați să se călăuzească nu după principii învățate, ci după instincte. În lumea decojită de morală, binele e plicticos. Doar răul ne face cu ochiul, ademenitor. Am cam vrea cu toții să furăm câte ceva. De-aia există proști pe lume, ca să trăiască bine deștepții. Ne-ar plăcea să ne turnăm minciuni ca niște ploi dezlănțuite. Câteodată ne-am dori nu să crape doar câte-o capră a vecinului, ci chiar vecinul însuși. Iar despre înșelat n-are rost să mai vorbim. Încercând să ne găsim împlinirea sufletului, ochii noștri alunecă după trupuri apetisante și nu suntem, vai, nu suntem în stare să-i ferecăm sfios sub gene.

Ce e bine? Ce-i rău?

Binele unuia e răul altuia. Cineva câștigă și altcineva pierde. Suntem într-o continuă alba-neagra cu noi înșine, dar savoarea și farmecul vieții vin tocmai din încercarea noastră de a ne plasa, undeva, între bine și rău. Viața e frumoasă pentru că e colorată. Nu albă, nu neagră, ci tărcată. Iar răul e misterios, interdicțiile se cer încălcate. Așa s-au născut bancurile care deplâng plictiseala din rai și parangheliile înfocate din iad. Așa s-au inventat zicalele gen ”Fetele bune ajung în rai, fetele rele ajung unde vor ele”. E adevărat, e crunt de adevărat că femeile nu au vise erotice cu domnii gospodari, care bat covoarele o dată pe lună și știu să pună murături, ci cu Don Juanii care știu să te facă să suferi. ah, să te perpelești, să mori de gelozie, să arzi de îngrijorată dorință. Foșnește în noi, răcoros și superb, fascinația răului. ( Alice Năstase - pag. 176-177 )

(Aurora Liiceanu&Alice Nastase - Dincolo de bine, dincoace de rau - despre iubire)