Marriage (2)

Așa trebuie să fie căsătoria în profunzimea ei și în tot ce atinge. Nu este deloc surprinzător că Biblia ne spune că Rebeca l-a mângâiat pe Isaac la începutul căsniciei lor pentru pierderea mamei sale. Bunătatea este o calitate rară, dar de neprețuit dacă vrem să păstrăm căsnicia la adevărata ei valoare.
Bunătatea este atingerea, privirea, bătaia inimii și acțiunea ce caută să-l prețuiască și să-l ocrotească pe acela căruia îi spui ”Te iubesc”. Angajamentul voinței și bunătatea sunt componente care îmbină într-un amestec încântător, făcând din locuință un cămin, un liman al amintirilor de neprețuit.(pag 69)

(Ravi Zacharias - ”Eu, Isaac, mă căsătoresc cu tine, Rebeca”/”I, Isaac, take Thee, Rebbekah)

Dragostea = ... + camaraderie

I s-a alăturat jos, pe podea, în fața lui, cu picioarele strânse sub ea, pentru că auzi mai bine tăcerea celuilalt când ești așezat la înălțimea lui. (pag. 150)

(Catherine Siguret - Te iubesc/Je vous aime)

Diferență de vârstă...

Hector Schlimmer nu mai era cel ce fusese odinioară, Alice nu era încă ceea ce avea să fie, iată toată drama diferenței de vârstă. (pag. 91)

(Catherine Siguret - Te iubesc/Je vous aime)

Marriage (1)

Isus a spus că nu există dragoste mai mare decât aceea de a-ți da viața pentru prietenii tăi. Dar probabil că e mai dificil să trăiești o viața în care să mori continuu față de tine însuți decât să mori într-o clipă. Căsnicia presupune multă trudă...(...)... dragostea romantică trebuie să fie completată de o voință puternică și de un anumit nivel al legământului făcut cu tine însuți și permanent actualizat.
Este important să-ți amintești, înainte de a păși spre altar, că trebuie să mori față de tine însuți. Ești gata să te sacrifici în fiecare zi pentru acea persoană? (...) Fii convins că mariajul te va costa totul. (pag.49)

(Ravi Zacharias - ”Eu, Isaac, mă căsătoresc cu tine, Rebeca”/”I, Isaac, take Thee, Rebbekah)

Proverb chinezesc

Sursa nemulțumirii noastre sunt problemele mici. Oamenii nu se-mpiedică de munți, ci de pietre.

(Aurora Liiceanu&Alice Nastase - Dincolo de bine, dincoace de rau - despre iubire)

Fascinatia raului

Cu cât îți voi greși, te voi iubi.

Adrian Paunescu

Dacă am ști să cernem binele de rău și să ne dăm unii altora brânci pe calea corectitudinii, am trăi într-o lume de îngeri. Disecția este însă atât de dureroasă și necesită atâta precizie, încât procentul celor care se încumetă să o facă se anemiază pe zi ce trece. Cine n-a făcut rău niciodată să ridice piatra și să o arunce... Se încumetă cineva?!!

Separarea dintre bine și rău se limitează la social și ține strict de civilizație. Luați separat și dezbărați de mentalități morale și religioase, indivizii sunt tentați să se călăuzească nu după principii învățate, ci după instincte. În lumea decojită de morală, binele e plicticos. Doar răul ne face cu ochiul, ademenitor. Am cam vrea cu toții să furăm câte ceva. De-aia există proști pe lume, ca să trăiască bine deștepții. Ne-ar plăcea să ne turnăm minciuni ca niște ploi dezlănțuite. Câteodată ne-am dori nu să crape doar câte-o capră a vecinului, ci chiar vecinul însuși. Iar despre înșelat n-are rost să mai vorbim. Încercând să ne găsim împlinirea sufletului, ochii noștri alunecă după trupuri apetisante și nu suntem, vai, nu suntem în stare să-i ferecăm sfios sub gene.

Ce e bine? Ce-i rău?

Binele unuia e răul altuia. Cineva câștigă și altcineva pierde. Suntem într-o continuă alba-neagra cu noi înșine, dar savoarea și farmecul vieții vin tocmai din încercarea noastră de a ne plasa, undeva, între bine și rău. Viața e frumoasă pentru că e colorată. Nu albă, nu neagră, ci tărcată. Iar răul e misterios, interdicțiile se cer încălcate. Așa s-au născut bancurile care deplâng plictiseala din rai și parangheliile înfocate din iad. Așa s-au inventat zicalele gen ”Fetele bune ajung în rai, fetele rele ajung unde vor ele”. E adevărat, e crunt de adevărat că femeile nu au vise erotice cu domnii gospodari, care bat covoarele o dată pe lună și știu să pună murături, ci cu Don Juanii care știu să te facă să suferi. ah, să te perpelești, să mori de gelozie, să arzi de îngrijorată dorință. Foșnește în noi, răcoros și superb, fascinația răului. ( Alice Năstase - pag. 176-177 )

(Aurora Liiceanu&Alice Nastase - Dincolo de bine, dincoace de rau - despre iubire)

Și totuși există duminici ...

”Eu am fost aruncat

- sămânță, idee? -

Într-un lut sărac și oropsit.

Și totuși,

uneori, mi-a fost dat

să fiu fericit.” Victor Felea

Pe aceeași planetă albastră locuiesc două specii ciudate, străine, diferite. Nu bărbații și femeile, nici vorbă! Noi, locatarii sexelor opuse, suntem în mod iremediabil legați unii de alții prin condamnarea superbă la iubire. Dar lumea poate fi oricând împărțită în jumătatea celor care aleargă după dragostea și a celor care fug mâncând pământul după bani.

E destul de greu să faci diferența între unii și ceilalți pentru că, de obicei, toată lumea își trăiește viața după aceleași reguli. Străbatem zilele săptămânii într-o grabă care ne face să părem zănatici, uituci, risipiți. Bifăm, una câte una, treburile scrijelite-n agende. Vânăm locuri de parcare, turtim pedala accelerației la podea, vorbim la telefon în timp ce conducem. Iar când săptămâna își cere dreptul la odihnă, alegem de prea multe ori să muncim în continuare, să nu ne oprim din goană, să nu facem fericită zăbavă nici întru cititul cărților, nici întru răsfoitul propriilor gânduri.

Unii detestă weekendurile pentru că în cele două zile binecuvântate nu mai pot construi castele financiare. Altora le e teamă de zilele libere pentru că îi obligă să-și amintească. Fiecare răgaz de gândire prelungă le răsucește în răni toate cuțitele amintirii. Fiecare siestă evazată peste marginile ceasurilor leneșe îi lovește în rafale cu aceleași întrebări cărora nu le-au putut găsi răspuns nici măcar atunci când strădania lor dobora toate recordurile concentrării. Și-atunci și unii și alții așteaptă, cu disperare, cu deznădejde, să se facă luni. Să înceapă să rostogolească minutele, ceasurile, clipele, construind aceleași poduri către nicăieri, tăind cu o fulgerare de scris treburile înțesate-n agende.

Și totuși există sâmbete molcome și există duminici ospitaliere. Există ceasuri în care avem dreptul să ne refugiem în propriul nostru zâmbet. Există drumuri tivite cu maci superbi, care duc nu spre amintirea fostelor iubiri, ci spre viitoarele ore ale fericirii noastre posibile. Există bani destui pe lume pentru cei care și-i doresc mai presus de dragoste, și există iubire fără margini pe pământ, pentru cei care o prețuiesc cu măsurile valorilor supreme. Doar puterea noastră de-a ne face timp să le căutăm, să le așteptăm nu este aproape niciodată de-ajuns. (Alice Năstase - pag. 173-175)

(Aurora Liiceanu&Alice Nastase - Dincolo de bine, dincoace de rau - despre iubire)