Pieces of genius (2)

Ah, cum nu ești, să-ți mistuiesc viața,

Să-ți beau tot sufletul din gura ta,

Să-ți sorb lumina pân' ce-or fi de gheață

Frumoșii-ți ochi - să-ți devastez așa

Tot ce tu ai mai frumos ... o, mă învață

Să te ucid cu respirarea mea!

Să murim amândoi ... La ce trăiesc eu,

La ce trăiești tu pe-a lumii spume?

Sărmane inimi înghețate-n vreme,

Sărmane patimi aruncate-n lume;

Ah, să murim, nu plânge, nu te teme,

Că undeva s-afla al vostru nume!

(Mihai Eminescu - ”Ah, mierea buzei tale” - S3,S4)

:)) Pe vremea cand am citit prima data versurile astea nu eram chiar asa ”crazy person” ... Acum la versul ”o, mă învață/Să te ucid cu respirarea mea!” m-am gandit ca nu-i nevoie de prea mult ca sa implinesti asta :)) trebuie doar sa nu te speli pe dinti cateva zile...

Da stiu... bla bla... mare poet... nu-l blamati pe el pentru gandurile mele :D:))

În alb

A. E. Baconsky

Tu care nu m-ai întâlnit

și n-ai să mă vezi, poate, niciodată,

n-aș vrea să crezi că mi-ai rămas străin -

oriunde-ai fost, te-am cercetat adesea.

Pe ușa ta mai stăruie amprenta

mâinilor mele - umbra nevăzută

care se înclină seara printre lucruri

și pasărea care din zbor coboară

tăcută la fereastră și dorința

de-a te vedea mai tânăr decât ești,

de-a fi iubit de cine-ai vrut vreodată,

gândul că poate nu e prea târziu

să mai ajungi din urmă călărețul

necunoscut, al unui anotimp

visat în tinerețe - toate - acestea

si-atâtea altele mărturisite-n gând,

sunt semn c-ai suferit de boala mea

și-adeseori chiar fără să-ți dai seama,

râzând, ți-am dat să porți în piept o clipă

propria-mi inimă. Nu fi umit,

nu te gândi la lucruri necurate,

de boala mea te vindeci mai ușor

decât de vântul mării și de răul

săgeților cu care te rănesc

târziu cocorii - boala mea-i asemeni

cântării porumbelului sălbatic -

și numai celor care-au moștenit-o

demult - nu le mai trece niciodată.

Tu care poate, nu m-ai întâlnit

nu mă cunoști - nu căuta zadarnic

profilul meu: nu sunt nici mai frumos,

nu-s nici mai bun și nici mai rău ca alții.

Urmează-ți drumul tău nestingherit,

nu șovăi, nu te uita în urmă -

iar dacă vrei să-mi spui ceva - vorbește-mi,

oriunde-aș fi, te-aud.

Quote (8)

” Din fericire, se gândi Henrietta, oamenii evolueaza... ”

Iar acum, somn! Cafeaua tare pe care o băuse nu-i provoca insomnii decât daca voia ea. Cu mult timp în urmă, învățase ritmul esențial care putea invoca uitarea.

Iei gândurile, le alegi din cutia mintii și apoi, fără a zăbovi asupra lor, le lași să-ți alunece printre degetele spiritului, fără să le oprești, fără să zăbovești, fără să te concentrezi, doar le lași să alunece... (Henrietta Savernake)

(Agatha Christie - ”Conacul dintre dealuri” - pag. 21)

Vanitas

George Bacovia

Nu-ți mai pot canta

Romanțe,

Toate tac

În jurul meu,

Fals se duce

Cursul vieții,

Negăsind

Un cântec nou.

Agent secret

Mi-a fost iubirea,

Dar nu știu când

S-a demascat ...

Nu-ți mai pot cânta

Romanțe

Și, desigur,

Le-am uitat.

O muzică

 E o sclipire în noaptea mea lăuntrică,

de parcă-ar răsări stele.

Mă prefac într-o muzică ...

Toate celulele corpului cântă,

toate gândurile cântă.

O muzică numai a mea.

(Veronica Russo)

Odă (în metru antic)

Mihai Eminescu

Nu credeam să-nvăț a muri vreodată;

Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi,

Ochii mei 'nălțam visători la steaua

Singurătății.

Când deodată tu răsăriși în cale-mi,

Suferință tu, dureros de dulce ...

Până-n fund băui voluptatea morții

Ne-ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,

Ori ca Hercul înveninat de haina-i;

Focul meu a-l stinge nu pot cu toate

Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,

Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări.

Pot să mai renviu luminos din el ca

Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii tulburători din cale,

Vino iar în sâng, nepăsare tristă;

Ca să pot muri liniștit, pe mine

Mie redă-mă!

Iubirile necunoscute

A. E. Baconsky

Iubirilor necunoscute, marea

le risipește și le-alină dorul.

O, gânduri urmărite pe-ntuneric,

gânduri pierdute prin nemângâiatul

meu labirint, de mult nu vă mai caut ...

Ploile au lins oglinzile, și-al toamnei

brocart a-nvăluit superbe nuduri

îmbrățișate-n amintiri și-n taină.

Și marea scoate dizolvând la țărm

chipuri și nume ...