Un citat interesant din cartea Bel-Ami de Guy de Maupassant:
Căci vorbele de dragoste care sunt mereu aceleași prind totdeauna gustul buzelor care le rostesc. (pag.318)
Desi am scris la un moment dat ca nu voi comenta ceea ce scriu aici, nu pot sa nu spun ceva: Aveti grija ce scoateti pe gura, cateodata folosim alintari pentru persoane care in curand nu vor mai insemna nimic pentru noi. Chiar daca e greu, trebuie sa cerem Domnului calauzire in vorbire... Trebuie sa alegem cu ce putem trai: cu vorbe pe care nu le-am spus si ar fi trebuit sa le spunem, sau cu vorbe pe care le-am spus si ne pare rau ca am facut-o?
