Inscriptii ... (3)

Există un strop de nemurire în fiecare dintre noi.

Toți ne naștem cu o șansă. O șansă pe care, însă, trebuie s-o căutăm singuri.

În ecuația fericirii, rațiunea contează cel mai puțin; în ecuația rațiunii, fericirea contează cel mai mult.

Iubirea are un singur sprijin: caracterul.

Important nu este ca iubirea să se nască la prima vedere, ci să reziste la cât mai multe.

*autor: Narcis Giurgiu

Inscriptii ... (2)

Tocmai nimicul trebuie împărțit cu măsură.

Dacă orice împlinire este în felul ei o cedare, prea puține cedări sunt, în felul lor, și împliniri.

Mă supăr atât de des pe mine însumi, încât nu-mi mai rămâne timp să mă supăr la fel de des și pe alții.

Suntem făcuți din finit pentru a oferi popas infinitului.

Sunt absențe ce constituie punți de legătură mai durabile decât orice apropiere.

*autor: Narcis Giurgiu

Inscriptii ... (1)

Nu ne putem lua asupră-ne nefericirea întregii lumi, dar nici nu putem trece nepăsători pe lângă ea.

Cred că tristețea se naște pe meleagurile neputinței. Ale neputinței de a mai făuri speranțe credibile.

Prietenia este ceea ce rămâne după ce se împarte și nu ceea ce se împarte după ce rămâne.

Fericirea coincide cu acele puține momente când putem eluda nemulțumirea de sine.

Deși au trecut aproape 2000 de ani Isus mai irită și astăzi prin blândețe și spirit de toleranță. De unde se vede că lucrarea Lui încă nu s-a terminat. (*)

*(cartea a fost scrisa undeva prin anii 80 sau 90 de aceea expresia nu este ”peste 2000 de ani”)
*autor: Narcis Giurgiu

Limite

Nimic nu este imposibil, numai limitele minților noastre definesc lucrurile drept de neconceput. Deseori trebuie rezolvate mai multe ecuații pentru a admite un nou raționament.(...)totul este posibil și că e doar o chestiune de timp, timpul de a înțelege în ce fel este posibil.( Lauren )


( Marc Levy - Și dacă e adevărat... - pag. 183 )

Viata in doi...

- George, de câtă vreme ne cunoaștem noi?

- Ăsta e genul de întrebare care nu trebuie pusă niciodată, frumoaso.

- De ce?

- Când iubești nu socotești!

- De câtă vreme totuși?

- Destulă cât să mă tolerezi, dar nu destulă cât să nu mă mai suporți!

(George Pilguez&Nathalia - pag.173 - Și dacă e adevărat... - Marc Levy)

(...) Viața este minunată, Arthur, ne dăm seama de însă de asta doar când ea se retrage în vârful picioarelor, dar viața se gustă după pofta din fiecare zi. (...) emoțiile sunt făcute pentru a fi împărtășite, forța și curajul sunt ca două bastoane ce se pot întoarce împotriva aceluia care le folosește prost. (...)
În lungul periplu ce te așteaptă, să nu-ți pierzi niciodată sufletul de copil, să nu-ți uiți niciodată visele, ele îți vor fi motorul existenței, vor alcătui gustul și mirosul dimineților tale. (...) visele trăite în doi alcătuiesc cele mai frumoase amintiri. Singurătatea este o grădină în care sufletul se usucă, florile care cresc în ea nu au parfum.
Iubirea are un gust minunat, amintește-ți că pentru ca să primești, trebuie să dai, amintește-ți ca pentru ca să poți iubi, trebuie să fii tu însuți. (...)

(Și dacă e adevărat... - Marc Levy - pag. 138-142)

- Să identifici fericirea când se află la picioarele tale, să ai curajul și hotărârea de a te apleca pentru a o lua în brațe ... și a o păstra. Asta-i inteligența inimii. Inteligența singură fără acea a inimii este doar o simplă logică și nu e mare lucru de ea. ( Arthur - pag. 80 )

Nu cu vârful degetelor atingi fericirea. Ori ești unul care dă, ori unul care primește. Eu, înainte de-a primi, dau, dar le-am pus definitiv cruce egoiștilor, complicaților și celor ce sunt prea cărpănoși cu inima lor ca să-și ofere mijloacele pentru dorințele și speranțele lor. ( Lauren - pag. 83 )

(Și dacă e adevărat...(Et si c'etait vrai...) - Marc Levy)