Ultimul

Rainer Maria Rilke

N-am casă părintească, nici

nu știu să fi avut vreodată parte

de una; maică-mea, departe,

în lumea largă m-a născut, iar nu aici.

Acum mă aflu-n lumea cea pe care

o adâncesc, hoinar din zare-n zare,

când bucuros, și când

mâhnit, - pe rând.

Mi-a lăstărit sămânța în trei dăți

în codru-n care,șapte-aveam castele,

herbul meu, însă,-i spart, azi, în bucăți,

iar timpu-a șters și ce-a fost scris pe ele, -

dându-mi să port, în schimb, la gât, brățară

pe care se citește: făr' de țară.

Mi-e dat s-o port mereu, pe lumea asta, 

căci orice lucru am și năzui a-l

păstra, - piere ca orice-așezi pe creasta

unui val.