30 apr. 2011

VsHsM ... (5)

... Deși tot ce am e prezentul, după cât se pare foarte scurt.
- Exact asta are toată lumea, și e totdeauna scurt, chiar dacă unii cred că au un trecut, în care au acumulat lucruri și un viitor în care vor acumula și mai multe.

(Paulo Coelho - Veronika decide morrer - Veronika se hotărăște să moară - pag. 103)

27 apr. 2011

VsHsM ... (4)

Unii oameni, în dorința lor aprinsă de a-și construi o lume în care să nu poată pătrunde nici o amenințare externă, își sporesc în chip exagerat măsurile de apărare împotriva exteriorului - străini, locuri noi, experiențe diferite - și-și lasă interiorul descoperit. Tocmai de aici începe Principiul Amar să provoace daune ireversibile.
Marea țintă a Principiului Amar ( sau a Vitriolului, cum prefera dr. Igor să-l numească ) era voința.
Persoanele atacate de acest rău începeau să-și piardă orice fel de dorință și în câțiva ani ajungeau să nu mai poată ieși din lumea lor, întrucât cheltuiseră enorme resurse de energie ridicând ziduri înalte pentru ca realitatea să fie ceea ce-și doreau ei înșiși.
Ca să evite atacul din exterior, își limitaseră și creșterea interioară. Continuau să meargă la serviciu, să se uite la televizor, să se vaite de trafic și să aibe copii, dar toate surveneau automat, și fără nici un fel de emoție lăuntrică, deoarece, la urma urmelor, era totul sub control.
Marea problemă a otrăvirii cu Principiul Amar era că nu se manifestă nici pasiunile - ura, dragostea, disperarea, entuziasmul, curiozitatea. După câtva timp, în insul intoxicat cu Principiul Amar nu mai rămâne nici o dorință. Nu mai avea voință nici să trăiască nici să moară, aici era problema.

(Paulo Coelho - Veronika decide morrer - Veronika se hotărăște să moară - pag. 94)

24 apr. 2011

Quote 2

Nu criticul contează, nu omul care scoate în evidență cum se împiedică cel puternic sau cum ar fi trebuit să facă și mai bine ceva, cel care a făcut. Încrederea aparține celui care este cu adevărat în arenă, a cărui față este plină de praf, de sudoare și sânge, care se bate curajos, care pleacă și vine neîntrerupt, care știe ce înseamnă să fii devotat, care-și dăruiește timpul pentru o cauză nobilă, care în cel mai bun caz știe în final ce înseamnă să triumfezi, care în cel mai rău caz dă greș în timp ce se luptă îndrăzneț, a celui care știe că locul lui nu va fi niciodată lângă sufletele acelea timide și reci, care nu cunosc nici victoria nici înfrângerea. Theodore Roosevelt

21 apr. 2011

VsHsM ... (3)

Oamenii cu cât pot fi mai fericiți cu atât rămân mai nefericiți. (pag. 82)

... în afara unor cazuri patologice grave, oamenii înnebunesc atunci când caută să scape de rutină. (pag. 84)

... Dar ce este realitatea?
- Realitatea e ceea ce majoritatea consideră că trebuie să fie. Nu neaparat lucrul cel mai bun și nici măcar cel mai logic, ci ceea ce s-a adaptat dorinței colective. (pag. 91)

(Paulo Coelho - Veronika decide morrer - Veronika se hotărăște să moară)

20 apr. 2011

VsHsM ... (2)

- Ce ne face oare să ne detestăm?
- Poate lașitatea. Sau teama veșnică de a fi greșit, de-a nu face ce așteaptă ceilalți de la noi.

(Paulo Coelho - Veronika decide morrer - Veronika se decide să moară - pag. 71)

19 apr. 2011

VsHsM .. (1)

- Ce e un nebun?
- Exact. De data asta o să-ți răspund fără povești: nebunia este incapacitatea de a-ți împărtăși ideile.

(Paulo Coelho - Veronika decide morrer - Veronika se hotărăște să moară - pag. 67)

15 apr. 2011

Life & Death ... C.S. Lewis Style ...

- ... Și cum am îndura viața, dacă am plânge mereu să se întoarcă o zi sau un an - dacă nu am ști că fiecare zi din viață ne umple întreaga viață cu amintiri și speranțe și că acestea sunt acea zi.

... Nu, hom, nu moartea ce ne dă târcoale împrejur l-ar face pe un hnau nenorocit. Un hnau strâmb este ceea ce ar întuneca lumea. Și mai spun și asta, că pădurea nu ar fi atât de strălucitoare, nici apa așa călduță, nici dragostea atât de dulce, dacă nu ar exista nici un pericol în lacuri.

(Clive Staples Lewis - Departe de planeta tăcută - Out of the Silent Planet - Hyoi - pag. 87, 88)

14 apr. 2011

Pleasure ...

- Plăcerea este deplină numai când ți-o amintești. Vorbești, Hom, ca și când plăcerea și amintirea ei ar fi două lucruri diferite. Este unul și-același lucru. Seronii ar ști s-o spună mai bine. Nu mai bine de cum aș putea s-o spun eu într-o poezie. Ceea ce numești amintire este ultima parte a plăcerii, așa cum un crah este ultima parte a unui poem. Când eu și cu tine ne-am întâlnit, întâlnirea s-a terminat curând, nu a mai fost nimic. Acum crește și devine ceva fiindcă ne-o amintim. Dar încă nu cunoaștem decât foarte puțin din ea. Ceea ce va fi când îmi voi aduce aminte pe patul morții, ceea ce va face în mine în fiecare zi până atunci - aceea este adevărata întâlnire. Restul e doar începutul ei.
(Clive Staples Lewis - Departe de planeta tăcută - Out of the Silent Planet - Hyoi - pag. 85)