7 ian. 2015

Cumpănire

Benone Burtescu
Călătorule om
Nu te lăsa prins de mrejele indiferenței
Atras de farmecul unor ceasuri fugare
Vor trece toate ca fulgerul de iute
Mereu depărtate
Nu zăbovi căutând fără rost.
 
Căci mai este puțin
Până la marginea lumii
Unde așteaptă sfârșitul de cale
Ieși cât mai este vreme
Din viziunea amăgirilor tale.

Nu fugi de tine însuți
Ci ai mereu conștiința trează
Ca să nu te risipești
Ca stropii de ploaie
În bătaia vântului de amiază.

Și nu te liniști
Gândindu-te că vei cuprinde necuprinsul
Cu mult mai mut
Dumnezeu Și-a desfășurat peste toate
Întinsul.
 
Nu te lăsa orbit de ochiul mulțimii
Ca să nu-ți putrezească ochii
În orbitele lor
Fă-ți ochii din razele Orionului
Și vei prinde minunile universului din zbor.
 
Nu te lăsa asurzit de strigătul gloatei
Urechi să-ți faci
Din vuietul planetei
Din clopotele timpului
Ce-ți bat în memorie
Obosite de atâta istorie.
Nu te avânta prea vesel la drum
Ca să nu te-afunzi în ispite
În nesfârșitele lor nisipuri mișcătoare.
Și nici prea trist
Ca să n-aluneci
Împovărat de atâta eroare.
 
De vei ajunge la răscruce
Nu te grăbi s-apuci vreo cărare
Așteaptă mai întâi
Să se 'nalțe pe boltă regele soare.
Căci altfel
Vei intra în labirinturi întunecoase și reci
Fără să cunoști vreodată
Ale lumii poteci.
 
Apoi, când soarele s-o înălța
În mijlocul cerului
Poți să pornești la drum
- Drumul spre Cruce -
Singurul drum
Celelalte
Vor fi doar iluzii deșarte
Pentru puțin în scoarța pământului săpate
Fum.
Și după acestea, în sfârșit
 
Călătorule om
O fântână de adevăr de crezi că ai găsit
Ascunde-o în adâncurile înțelepciunii
Numai așa va izvorî până departe
Ca o mijire de lumină
Vestindu-și biruința peste întuneric
Peste moarte.

*sursa poza => AICI