26 iul. 2012

*** (25)

Pe-al altor zile țărm când trece gândul meu,
Ca-n zori te re-ntâlnesc în cețurile minții,
Și plâng eu dulce plâns al primului iudeu
Ajuns la glia zărilor făgăduinței.

Ci nu icoanele copilăriei mă-mpresoară,
Nici reverii ce dulce și amar se tulburară.
Prin tine-n vremi când am iubit întâia oară,
Eu răscolit să fiu de ger și pară.

Pe când strânsori de mâini, priviri învăpăiate,
Uitate-anume-n râs, ivite în suspine,
Rupeau șirag de vorbe făr' de-nsemnătate,
Cu înțelesuri doar în mine și în tine.
(A.A. Fet - 1844)

23 iul. 2012

*** (24)

Să nu pleci, nu pleca,
Mai rămâi lângă mine!
Să nu pleci, nu pleca:
E atâta lumină cu tine...

Noi atât de-aproape ne știm,
Cum n-am fost, nici nu vom fi,
Și-ntr-atâta noi azi ne iubim,
Că mai mult a iubi nu vom ști.

Dragi privirile pline,
Și de gând și de stea...
E atâta lumină cu tine:
Să  nu pleci, nu pleca!
(A.A. Fet - 1842)

20 iul. 2012

Umbra sufletului meu

Federico Garcia Lorca
Umbra sufletului meu
fuge pe sub amurg de alfabete,
negură de cărți
și de cuvinte.

Umbra sufletului meu!

Am ajuns acolo unde
nostalgia se sfârșește,
iar lacrima se preschimbă
doar în albastru de suflet.

Umbra sufletului meu!

Coroana îndurerării
se termină;
rămâne însă gândul și substanța
bătrânei mele amiezi de buze
bătrânei mele amiezi
de priviri.

Printr-un labirint întunecos
de stele afumate
îmi rătăcește iluzia
veștedă.

Umbra sufletului meu!

Și-o nălucire de demult
îmi stoarce privirea.
Văd cuvântul iubire
prăbușit.

Privighetoarea mea!
Privighetoare
încă mai cânți?
(Madrid - Decembrie 1919)