30 dec. 2011

***(12)


Ce timp de noapte! Aer de cleștar,
Pământul de miresme amețit...
Eu, fericit, cu sufletul în jar,
Rosti-voi ce, odată, n-am rostit.

Ții minte oare ultima-ntâlnire?
Tot într-o seară-a fost. Nu se clintea un ram,
Tu așteptai schimbând nădejdea pe mâhnire,
Căci eu tăceam... Căci eu nu te iubeam.

Minute grele și inima mult grea
Și gânduri supărate, făr de rost și rând...
Durea tăcerea ta, durea tăcerea mea -
Zăbranic pe-adevăr și pe cuvant.

Ci-n seara asta, ție sclav, înfiorat,
Îți cat în ochi, destinul să-mi citesc.
Dacă-am tăcut atunci; acum cu-adevărat
Eu te iubesc! Eu jur că te iubesc!

(A.A. Fet - 1854)

28 dec. 2011

Vernalis

Savoarea mierii buzelor spre seară
Ca-n faguri de ferestre dezbrăcate
Cu păsări de lumină secerate
Prin golul din brațe, să ne doară -

Ceva demult, un înger pe retină
Zvântat; silabă dintr-un psalm ucis
Ori poate numai umbra roșie - lumină
A versului înmormântat în Vis?

(Eugen Evu)

26 dec. 2011

Proverbe Latine/Latin Proverbs (8)

Qui nescit dissimulare nescit regnare. = Cine nu știe să se prefacă nu știe să conducă.

In vestimentis non est sapientia mentis. = Înțelepciunea minții nu se află în haine.

Plebs bene vestitum! Putat esse peritum. = Plebea crede că omul bine îmbrăcat este și priceput.

25 dec. 2011

Îmbrățișarea

Îmbrațișarea este sănătoasă. Ajută sistemului imunitar, vindecă depresia, reduce stresul și aduce somnul. Îți dă putere, te întinerește și nu are efecte secundare neplăcute. Îmbrățișarea nu este altceva decât un medicament miraculos.
Îmbrățișarea este absolut naturală.
Este organică, dulce, fără ingrediente artificiale, nepoluantă, neostilă mediului înconjurător și sută la sută hrănitoare.
Îmbrățișarea este cadoul ideal.
Minunată în orice ocazie, amuzantă când o oferi, dar și când o primești, arată că nu ești indiferent și este pe deplin returnabilă.
Îmbrățișarea este practic un lucru perfect. Nu necesită baterii, nu se uzează, este ferită de inflație, nu presupune rate lunare, nu poate fi furată și nu se impozitează.
Îmbrățișarea este o resursă prea puțin folosită, cu puteri magice. Când ne deschidem inimile și brațele, îi încurajăm și pe alții să facă la fel.
Gândiți-vă la oamenii din viața voastră. Există cuvinte pe care ați dori să le rostiți? Aveți îmbrățișări pe care ați dori să le oferiți? Așteptați și sperați ca altcineva să facă primul pas? Vă rog nu mai așteptați! Fiți dumneavoastră primii!
(Charles Faraone)
(preluare din seria: Supă de pui pentru...)

PS: Sarbatori fericite!!!

23 dec. 2011

Proverbe Latine/Latin Proverbs (7)

Am inimicis tuis separare at ab amicis tuis attende. = Îndepărtează-te de dușmani și ia aminte la prieteni.

Prima charitas incipit ab egome. = Prima afecțiune începe cu mine.

22 dec. 2011

Proverbe Latine/Latin Proverbs (6)

Nil homini certum est. = Omul nu e sigur de nimic.

Expertus metuit. = Cel pățit se teme.

Arma armis propulsantur. = Armele se resping cu arme.

21 dec. 2011

Ghitara
Începe plânsul
ghitarei.
Se sparg cupele arborilor
pline cu dimineață.
Începe plânsul ghitarei.
E inutil
s-o faci să tacă.
Plânge monoton.
Cum plânge apa
Cum plânge vântul
peste zăpadă.
E cu neputință
s-o faci să tacă.
Plânge lucrurile
pierdute departe.
Nisipul Sudului fierbinte
visând camelii albe.
Plânge săgeata fără țintă
amurgul fără zori
și prima pasăre
moartă în ramuri.
O, ghitară!
Inimă rănită
de cele cinci săbii.
(Federico Garcia Lorca)

20 dec. 2011

*** (11)

Jar de tineri zori îmi pare
Că-n obraz de floare-ți joacă.
Aburi albi în răsuflare,
La gât blană-n promoroacă.

Numai că n-asculți de mine,
Moi zulufi ți-au cărunțit.
După ore de patine,
Tihna-n casă-i de dorit.

De iubire ne vom spune
Până lângă dimineață? ...
Geruri or veni și-or pune
În tot geamul flori de ghiață.

(A.A. Fet - 1842)

19 dec. 2011

Piatra nestemată

Focul topește ceara, dar călește oțelul.
Odinioară, după cât se spune, pe vremea când mai trăiau zânele, pădurile din munții de la miazăzi erau mult mai stufoase decât astăzi, erau cele mai-nalte păduri care se ridicau până la țărmurile mării. Și tot pe-atunci se zice că trăia un cneaz vestit de crud, care-ngrozise cu răutatea lui toți oamenii din munți.
Iar în pădurile acelea era un trunchi ce-și înălțase coroana până-n nori. Cneazul nu putea să îndure să fie ceva prea mare pe pământ. I se părea că ar știrbi din strălucirea pe care-o avea el.
A poruncit deci unui pădurar pe nume Noe, să taie trunchiul până seara, să-l facă bucățele pentru foc.
A tăiat pădurarul trunchiul, dar acesta, când s-a prăvălit, l-a izbit cu o rămurică. Iar rămurelele cele mai mici ale copacului erau mai mari decât cele mai groase trunchiuri pe care le-ați văzut vreodată voi. Atât de tare l-a lovit această rămurică pe pădurar, încât el a căzut bolnav.
Din fericire, avea Noe un vecin bun. Se numea Ion. L-a chemat la coliba lui și l-a rugat să facă el trunchiul bucăți, altminteri cneazul o să-l osândească. S-ar putea întâmpla să-i ia și viața, pentru că nu i-a împlinit toată porunca.
Vecinul, Ion, era un om prea cumsecade și s-a-nvoit să plece la pădure. Dar, cum a dat o dată cu toporul în trunchiul doborât de Noe, s-a ivit o scorbură.
” Într-un copac atât de falnic să fie scorbură?! și-a zis în sine Ion. Mare minunăție! Zău așa... ” Și a mai dat încă o dată cu toporul.
Scorbura s-a lărgit și mai tare. A curs din ea toată făina de putregai. Și în făină s-a văzut o piatră nestemată, mare cât oul de găină. A luat îndată piatra și-a fugit cu ea la Noe.
- Tu ai doborât trunchiul, a spus el, piatra este a ta, s-o stăpânești în bună pace.
- Cinstite prieten, a grăit și Noe, nu-i drept ce faci. Tu ai aflat această piatră, ție ți se cuvine să o stăpânești cu sănătate...
Pe când se îmbiau ei astfel, a auzit și cneazul de piatra nestemată. A-ncălecat pe calul ce mai iute și, năvălind la casa cea săracă a lui Noe, a răcnit tare:
- Eu sunt acela care am dat poruncă să se doboare trunchiul din pădure, eu sunt stăpânul vostru al tuturora, deci piatra e a mea! Iar vouă o să vă tai capetele, pentru că ați îndrăznit să o atingeți!
Cum a rostit cuvintele acestea cneazul, și cum a vrut să prindă-n mână piatra nestemată, din ea a izbucnit o flacără ce l-a cuprins și l-a-mpietrit pe loc.
S-au uitat oamenii mai bine și-au văzut pe zâna cea bună a pădurilor în văl de horbote și păr bălai pe umeri. A rostit zâna:
- Tu, Noe, ai o fată și Ion are-un flăcău. Ei se-ndrăgesc de mult. A lor să fie piatra și să trăiască împreună fericiți...
Abia atunci s-au dumirit cei doi vecini că zâna bună a pădurilor orânduise astfel lucrurile, ca să le-ncerce cinstea tuturora și să se săvârșească totul după dreptate.
Au împlinit deci voia zânei și-au făcut o nuntă mare feciorului și fetei care se îndrăgeau.
Au trăit apoi multă vreme cu toții, îndestulați și mulțumiți, acolo în pădurea cea-naltă din munții de la miazăzi, că se dusese vestea despre ei până pe țărmul mării cea veșnic zbuciumată și încă mai departe.

(Alexandru Mitru - Povești Cu Tâlc)

16 dec. 2011

Proverbe Latine/Latin Proverbs (5)

Celsae graviore casu decidunt turres. = Turnurile înalte se prăbușesc într-o cădere mai grea. (Horatius)

Quem poenitet peccasse paene este innocens. = Cine se căiește că a greșit este aproape nevinovat.

Qui gladio ferit gladio perit! = Cine scoate sabia de sabie va pieri.

15 dec. 2011

*** (10)


Îndrăgit-ai, fată, văd,
Nopțile de lună pline:
Zorii află pe omăt
Urme fine de botine.

Știu, sub apele lunare,
Timpul nopții, clar și mut,
Pace nu și-ndemnuri n-are
Pentru somn în așternut:

Ceru-i ars de nestemate,
Crengile-s de raze grele,
Luna, din tărie bate
Ținte, pe omăt, de stele.

Doar un duh, mișcând din gene;
Să nu iște vreo vâltoare
Ce-ar ascunde sub troiene
Fir de dor și de cărare.

(A.A. Fet - 1842)

14 dec. 2011

Romanța pelerinului
Ion Minulescu
Sunt obosit de drum și-aș vrea
Să dorm trei nopți,
Trei vieți în șir,
Culcat pe-un așternut,
Așa
Cum dorm culcați în cimitr
Toți sfinții din altare,
Cu pumnii-ncrucișați pe piept.
Din somnul fără deșteptare
Aș vrea să nu mă mai deștept...

Cei ce-au pornit-naintea mea,
Bătătorind poteca lungă,
Și-au năzuit ce nu era
În rostul vieții scris s-ajungă
Cei ce-au pornit, cu mii de ani 
Naintea mea, pe-același drum,
Au adormit pe sub castani
Demult,
Și dorm uitați și-acum...
Și dintre cei porniți cândva,
Mânați-spre-aceleași înnorate
Și mute zări-de-aceeași stea,
Un singur pelerin mai bate
La poarta liniștii...
El pare
Că-ndurerat ca Prometeu,
E mort de mult...și tot nu moare -

Și-acest biet pelerin sunt eu!...

9 dec. 2011

Proverbe Latine/Latin Proverbs (4)

Abundans cautela non nocet. = Prudența exagerată nu dăunează.

Sera tamen tacitis poena venit pedibus. = Deși întârzie pedeapsa vine totuși cu pași tăcuți.

Alea iacta est! = Zarurile au fost aruncate! (Caius Iulius Caesar Imperator)

8 dec. 2011

Iazuri

Chiparoși.
(Apă stătută.)

Plop.
(Apă cristalină.)

Răchită.
(Apă adâncă.)

Inimă.
(Apă-nlăcrimată.)

(Federico Garcia Lorca)

7 dec. 2011

*** (9)

În vrăjită pace,
Oră mult senină:
Șesul alb ce tace
Pe sub lună plină.

Ceruri luminate
Și omăt curat,
Sănii depărtate,
Zbor însingurat.

(A.A. Fet - 1842)