26 apr. 2012

Pieces of genius (3)

- Sărman copil - zice bătrânul zeu -
De ce răscolești tu toată durerea
Ce sufletul tău tânăr a cuprins?
Nu crede că-n furtună, în durere,
În arderea unei păduri bătrâne,
În arderea și-amestecul hidos
Al gândurilor  unui neferice
E frumusețea. Nu - în seninul,
În liniștea adâncă sufletească,
Acolo vei găsi adevărata,
Unica frumusețe.

(Mihai Eminescu - Odin și poetul)

24 apr. 2012

Romanță fără muzică

Ion Minulescu
În tine-mi pun toată speranța
Și-ți zic:
- De-acum pentru mine fii totul,
Iar eu
Voi fi pentru tine același ateu,
Ce-afară de tine nu crede- nimic.
Fii totul -
Trecutul, cu morții de ieri
Ce dorm la răspântii, de sălcii umbriți,
Și ziua de mâine cu noii veniți
Ce râd pe mormântul defunctei Dureri...
Spre norii de-aramă, pe-naltele scări
Urca-vom -
Din goluri în goluri pribegi,
S-ajungem în țara în care sunt regi:
Nimicul,
Eternul,
Și-Albastrul din zări!...
Și-acolo-n grădina în care nu cresc
Decât mătrăgune,
Cucute
Și laur,
Sorbi-vom cu sete din cupe de aur
Iubirea topită-n albastrul ceresc!

Poza preluata de AICI

21 apr. 2012

Pieces of genius (2)

Ah, cum nu ești, să-ți mistuiesc viața,
Să-ți beau tot sufletul din gura ta,
Să-ți sorb lumina pân' ce-or fi de gheață
Frumoșii-ți ochi - să-ți devastez așa
Tot ce tu ai mai frumos ... o, mă învață
Să te ucid cu respirarea mea!

Să murim amândoi ... La ce trăiesc eu,
La ce trăiești tu pe-a lumii spume?
Sărmane inimi înghețate-n vreme,
Sărmane patimi aruncate-n lume;
Ah, să murim, nu plânge, nu te teme,
Că undeva s-afla al vostru nume!
(Mihai Eminescu - ”Ah, mierea buzei tale” - S3,S4)

:)) Pe vremea cand am citit prima data versurile astea nu eram chiar asa ”crazy person” ... Acum la versul ”o, mă învață/Să te ucid cu respirarea mea!” m-am gandit ca nu-i nevoie de prea mult ca sa implinesti asta :)) trebuie doar sa nu te speli pe dinti cateva zile...
Da stiu... bla bla... mare poet... nu-l blamati pe el pentru gandurile mele :D:))

18 apr. 2012

În alb

A. E. Baconsky
Tu care nu m-ai întâlnit
și n-ai să mă vezi, poate, niciodată,
n-aș vrea să crezi că mi-ai rămas străin -
oriunde-ai fost, te-am cercetat adesea.
Pe ușa ta mai stăruie amprenta
mâinilor mele - umbra nevăzută
care se înclină seara printre lucruri
și pasărea care din zbor coboară
tăcută la fereastră și dorința
de-a te vedea mai tânăr decât ești,
de-a fi iubit de cine-ai vrut vreodată,
gândul că poate nu e prea târziu
să mai ajungi din urmă călărețul
necunoscut, al unui anotimp
visat în tinerețe - toate - acestea
si-atâtea altele mărturisite-n gând,
sunt semn c-ai suferit de boala mea
și-adeseori chiar fără să-ți dai seama,
râzând, ți-am dat să porți în piept o clipă
propria-mi inimă. Nu fi umit,
nu te gândi la lucruri necurate,
de boala mea te vindeci mai ușor
decât de vântul mării și de răul
săgeților cu care te rănesc
târziu cocorii - boala mea-i asemeni
cântării porumbelului sălbatic -
și numai celor care-au moștenit-o
demult - nu le mai trece niciodată.

Tu care poate, nu m-ai întâlnit
nu mă cunoști - nu căuta zadarnic
profilul meu: nu sunt nici mai frumos,
nu-s nici mai bun și nici mai rău ca alții.
Urmează-ți drumul tău nestingherit,
nu șovăi, nu te uita în urmă -
iar dacă vrei să-mi spui ceva - vorbește-mi,
oriunde-aș fi, te-aud.

14 apr. 2012

Quote (8)

” Din fericire, se gândi Henrietta, oamenii evolueaza... ”
Iar acum, somn! Cafeaua tare pe care o băuse nu-i provoca insomnii decât daca voia ea. Cu mult timp în urmă, învățase ritmul esențial care putea invoca uitarea.
Iei gândurile, le alegi din cutia mintii și apoi, fără a zăbovi asupra lor, le lași să-ți alunece printre degetele spiritului, fără să le oprești, fără să zăbovești, fără să te concentrezi, doar le lași să alunece... (Henrietta Savernake)

(Agatha Christie - ”Conacul dintre dealuri” - pag. 21)

Vanitas

George Bacovia
Nu-ți mai pot canta
Romanțe,
Toate tac
În jurul meu,
Fals se duce
Cursul vieții,
Negăsind
Un cântec nou.
Agent secret
Mi-a fost iubirea,
Dar nu știu când
S-a demascat ...
Nu-ți mai pot cânta
Romanțe
Și, desigur,
Le-am uitat.

8 apr. 2012

O muzică

 E o sclipire în noaptea mea lăuntrică,
de parcă-ar răsări stele.
Mă prefac într-o muzică ...
Toate celulele corpului cântă,
toate gândurile cântă.
O muzică numai a mea.
(Veronica Russo)
music 192 notes body pictures, backgrounds and images

7 apr. 2012

Odă (în metru antic)

Mihai Eminescu
Nu credeam să-nvăț a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi,
Ochii mei 'nălțam visători la steaua
Singurătății.

Când deodată tu răsăriși în cale-mi,
Suferință tu, dureros de dulce ...
Până-n fund băui voluptatea morții
Ne-ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări.
Pot să mai renviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii tulburători din cale,
Vino iar în sâng, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniștit, pe mine
Mie redă-mă!

3 apr. 2012

Iubirile necunoscute
A. E. Baconsky
Iubirilor necunoscute, marea
le risipește și le-alină dorul.
O, gânduri urmărite pe-ntuneric,
gânduri pierdute prin nemângâiatul
meu labirint, de mult nu vă mai caut ...
Ploile au lins oglinzile, și-al toamnei
brocart a-nvăluit superbe nuduri
îmbrățișate-n amintiri și-n taină.
Și marea scoate dizolvând la țărm
chipuri și nume ...