26 mar. 2013

Plângerea morții

Federico Garcia Lorca
Pe cerul negru -
culevrine galbene -

Am venit pe lume cu ochi,
și mă duc fără ei.
Doamne-al durerii nemărginite!
Și după aceea -
o lumânare și-un așternut
în pământ.

Am vrut s-ajung acolo
unde-ajung cei mai buni.
Și-am ajuns, Doamne!
Dar după-aceea -
o lumânare și-un așternut
în pământ.

Lămâiule galben,
lămâiașule,
lasă-ți lămâile
duse de vânt.
De-acum știți totul... Pentru că apoi,
apoi - 
o lumânare și-un așternut
în pământ.

Pe cerul negru - 
culevrine galbene.
*culevrina - tun de tip vechi, cu teava lunga (DEX)

23 mar. 2013

... lyrics of my life ... (3)

Mika - Big Girl ( You are beautiful )

16 mar. 2013

Cântec femeiesc

Adrian Păunescu
Așa e mama și a fost bunica
Așa suntem femei lângă femei
Părem nimic și nu-nsemnăm nimica
Doar niște ”ele” ce slujesc pe ”ei”.

Ei neglijenți, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ai numai tălpi și ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Și-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreț, nimic impunător.
Schimbându-și dupa ei și drum și nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâția pași ce au făcut prin casă
Și pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns și dincolo de cer.

Ei fac ce fac și tot ce fac se vede
Ba strică mult și ele-ndreaptă tot
Și de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc și nu mai pot.

Așa e mama și a fost bunica
Și ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat și uneori copii.

Suntem veriga firului de ață
În fiecare lanț făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viață
Dar e și imposibil fără noi...

10 mar. 2013

*** (38)

Nu te feri, căci nu doresc
Nici lacrimă, nici suferință,
Ci doar în mine o voință
Să-ți spun întruna: ”te iubesc!”.

Spre tine vreau s-alerg, să zbor.
Cum valuri din câmpii de mare,
S-ajung s-ating în sărutare
Granitul rece. Și să mor!
(A.A. Fet - 1862?)

2 mar. 2013

Sonete

Mihai Eminescu
I
Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată,
Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri;
Și tu citești scrisori din roase plicuri
Și într-un ceas gândești la viața toată.

Pierzându-ți timpul tău cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nime-n ușa ta să bată;
Dar și mai bine-i, când afară-i zloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.

Și eu astfel mă uit din jeț pe gânduri,
Visez la basmul vechi al zânei Dochii;
În juru-mi ceața crește rânduri-rânduri;

Deodat-aud foșnirea unei rochii,
Un moale pas abia ascuns de scânduri...
Iar mâini subțiri și reci mi-acopăr...

II
Sunt ani mijloc și-ncă mulți vor trece
Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm,
Dar tot mereu gândesc cum ne iubirăm,
Minune cu ochi mari și mână rece.

O, vină iar! Cuvinte dulci inspiră-mi,
Privirea ta asupra mea se plece,
Sub raza ei mă lasă a petrece
Și cânturi nouă smulge tu din lira-mi.

Tu nici nu știi a ta apropiere
Cum inima-mi de-adânc o liniștește,
Ca răsărirea stelei în tăcere;

Iar când te văd zâmbind copilărește,
Se stinge-atunci o viață de durere,
Privirea-mi arde, sufletul îmi crește.

III
Când însuși glasul gândurilor tace,
Mă-ngână cântul unei dulci evlavii -
Atunci te chem: chemarea-mi asculta-vei?
Din neguri reci plutind te vei desface?

Puterea nopții blând însenina-vei
Cu ochii mari și purtători de pace?
Răsai din umbra vremilor încoace,
Ca să te văd venind - ca-n vis, așa vii!

Cobori încet... aproape, mai aproape,
Te pleacă iar zâmbind peste-a mea față,
A ta iubire c-un suspin arat-o,

Cu geana ta m-atinge pe pleoape,
Să simt fiorii strângerii în brațe -
Pe veci pierdut-o, vecinic adorat-o!
(1879, 1 octombrie)