Este ușor să credem că un eșec ne face ratați. Asta vrea dușmanul să credem. Dacă ne poate face să simțim că suntem niște ratați, atunci el este învingător.
Brennan Manning, în cartea sa, Abba's Child scria: ”Obișnuiam să nu mă simt în siguranță cu mine însumi dacă nu trăiam ireproșabil. Dorința mea de a fi perfect a depășit dorința mea pentru Dumnezeu... Percepția mea denaturată cu privire la eșecul personal și nepotrivirea mea au dus la pierderea părerii bune despre sine, declanșând episoade de depresie moderată și anxietate pronunțată.”
Eșecul face parte din viață și cu cât acceptăm mai repede că suntem persoane cu defecte care depind de Cristos cel perfect, cu atât îl îndepărtăm mai repede pe supraveghetorul perfecționist din noi. Nu suntem niște ratați, ci niște copii ai lui Dumnezeu, care din când în când mai ratează ținta.
La urma urmei, ce este eșecul, dacă nu un etalon fabricat de om pentru măsurarea performanțelor? Pe Dumnezeu îl interesează mai mult procesul decât produsul. Dacă ascultându-L pe Dumnezeu ratez tranzacția, sunt un succes în ochii Lui.
(Sharon Jaynes - Nu sunt destul de bună...și alte minciuni pe care și le spun femeile - pag. 102)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu