Sub noapte, codru-nsingurat
De viscol și de geamăt e plin.
Tu taci, eu tac îngândurat,
Privind la focul din cămin.
Ni-s umbrele alăturate
În câmpul roșu al podelii,
Ci suflete avem uitate
În voia pâclei și-a răcelii.
Se zbat mesteceni în suspine,
În foc troznește negru ram...
Nu vrei să-mi spui ce e cu tine,
Iar eu cunosc de mult ce am.
(A.A. Fet - 1842)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu