Iară noi? noi, epigonii? ... Simțiri reci, harfe zdrobite,
Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,
Măști râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază:
În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;
Voi credeți în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!
....................................................
Noi reducem tot la praful azi în noi, mâni în ruină,
Proști și genii, mic și mare, sunet, suflet, lumină -
Toate-s praf ... Lumea-i cum este ... și ca dânsa suntem noi.
(Mihai Eminescu - Epigonii - S12...S19)
*trist dar adevarat ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu