A.E. Baconsky
Nu mă despart de tine niciodată
las numai ochii luminând plecarea
mea în necunoscut, las numai părul
negru și plin de șoapte, las nocturna
spirală-a brațelor-și undeva, de mine
însumi ascuns, conturul unor clipe
care-nstelară nudul tău. Departe
de somn, de unda schimbătoare-a zilei
Merg căutându-mi sensul, și, adesea
gândindu-mă și reproșându-mi singur
viața răvășită-a unui om
ce nu mai e prea tânăr și din toate
stelele lui, cu fiecare nouă
întoarcere, rămân tot mai puține,
tot mai îndepărtate, tot mai reci ...
Unde-am ajuns, ce vechi păcat triumfă
netulburat asuprea mea? O, spune-mi
tu, care-ai fost de-atâtea ori cu mine
un singur fluviu, spune-mi, spune-mi iarăși
acele adevăruri mari și simple,
pe care eu le pierd din când în când.
Ce bine e să știu că pretutindeni
te pot găsi, că - asemeni vieții -
vii după mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu