19 sept. 2012

*** (29)

Ci să mă uiți tu, om nesăbuit,
Spre dulcea-ți fericire.
Sunt chip din gândul tău cioplit,
Dorești o nălucire.

Și crede tu, cel rătăcit în vis
Și în suspin și chin
Cu cât aproape par că ți-s,
Cu-atâta-mi ești străin.

Așa copii, ademeniți de lună
Ce-n unde tremură zâmbind.
S-aruncă-n vis, iar zbatere nebună
Destramă chip de-argint.

Spre nici un bine lacrimile-ți nu-s,
Și nu te-ncrede-n vis,
Că-n ceruri luminează, luna, sus,
Nu ție ci-n abis.
(A.A. Fet - 1855)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu