Nu pot să dorm și fac lumină. Dar să citesc?
Eu n-oi pricepe iarăși nici măcar un rând.
Clipiri de lumânare priviri îmi ostenesc,
Năluci chinuitoare trec, șir, sub ochi și-n gând.
De ce? Cu ce-am greșit? Facutu-ți-am cât rău?
Și oare pedepsit pot fi și c-am gândit?
De ce așa tăios mi-a devenit surâsul tău
Și ochiul tău mă cată așa de otrăvit?
(A.A. Fet - 1854)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu