Și gândurile dacă nu pentru mine ți-s,
La ce mi-ai aminti-o așa de-nveninat?
Că parcă și-n bolnavul, dulcele meu vis,
Dorind, iubindu-te, m-aș face vinovat.
Iară glas dacă voi da la deșănțatu-mi chin,
Cuvintele-mi umile te vor atinge cât?
Și ce vei pierde gene lungi plecându-ți lin?
Să nu arăți că eu te-am revoltat atât?
Nu înțelegere. Mâhniri jucate doar
În mine-ar înflori nespusă bucurie.
Sărmanului poet smintit, un singur dar:
Frumosul chip să-ți prindă-n coala de hârtie.
(A.A. FET - 16 iunie 1890)
*sursa poza => AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu