Apoi, înainte ca Mult-Temătoarea să-și dea seama ce se întâmplă, El săltă pe o stâncă mare de la marginea cărării, iar de acolo pe alta și alta, cu mișcări mai iuți decât puteau fi urmărite de ochii ei. El sări tot mai sus pe munți, până ce în câteva clipe Îl pierdu din vedere. În momentul în care dispăru, Mult-Temătoarea și noile ei tovarășe începură urcușul. Dacă cineva ar fi privit, ar fi avut în fața ochilor o priveliște ciudată, văzând-o pe Mult-Temătoarea șchiopătând spre Înălțimi, păstrând o distanță cât mai mare de cele două figuri învăluite, prefăcându-se a nu vedea mâinile lor întinse. Dar acolo nu era nimeni care să privească, căci dacă un lucru este sigur, atunci e acela că formarea picioarelor de căprioară reprezintă un proces tainic, fără spectatori. (pag. 55)
(Hannah Hurnard - ”Picioare de căprioară pe înălțimi”/ Hind*s feet on high places)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu