Cu copiii mei sunt, asadar, asa cum mi-as dori sa fie iubitul meu cu mine, dar stiu ca eu nu ma port cu iubitul meu asa cum le cer copiilor mei sa se poarte cu mine. Nu-l ascult cand imi cere supunere, nu-l cred atunci cand imi spune ca stie el ce-i mai bine pentru mine si nici nu-l iau in seama atunci cand jura ca, daca-am sa fac cum zice el, o sa ne fie mai cald si mai pufos amandurora.
An de an, cand se crapa de iunie, dau buzna peste noi nostalgii puerile. As vrea sa regasesc in tandretea iubitului aceeasi grija pe care-o asez in fiecare gest pe care-l fac pentru copiii mei. as vrea sa-mi aduca bomboane-inimioare de ziua copilului, si sa ma alinte in fiecare seara, de dragul de-a-mi aduce vise cu parfum. Sunt gata sa dau truda pe rasfat, dar nu vreau sa scap din mana haturile deciziei. Mi-e dor de neputinta anilor naivi, dar nu intr-atat incat sa vreau sa uit durerea si lumina de a fi femeie. Mi-e drag sa serbez, ca mama, 1 Iunie, dar parca-as vrea sa mai fiu, si la inceput de iunie, si in alte zile de nesarbatoare, copilul care isi jura ca, daca se va face mare si va avea, la randu-i copii, nu se va intoarce niciodata acasa fara cadouri, ca nu ii va iesi din vorba niciodata tatalui, dar nici nu il va lasa pe barbat sa fie nedrept si uituc. Cat am reusit sa respect din promisiunile copilariei? Doar fetita mea balaie, neintelesul meu fiu ma vor judeca peste ani, peste vieti. ( Alice Nastase - pag. 146-147)
(Aurora Liiceanu&Alice Nastase - Dincolo de bine, dincoace de rau - despre iubire)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu