*** (33)

A zilei zare după munți pieri,

Învins e codrul greu de liniști grele ...

Ci, în curând, iubito, vei venii

Pe țărmul amuțit al veghii mele?

Melodiosul glas oare-n curând

Va rupe așteptarea-nfrigurată?

Și în curând la pieptu-mi tresăltând

Vei fi un foc și o dorință toata?

Plutesc pe ape cețuri lucitoare,

Ușoare ca și voalul tău, stăpână,

E ceasul zânelor! Veni-vei oare

Tu, dintre zâne cea mai dulce zână?

Ori noaptea, umbra și cu tine,-ntru otravă,

Un vis ivit-ați și întors din mers

Și amăgit am fost de-o patimă bolnavă

Al cărei jar s-a-nmormântat în vers?

(A.A. Fet - 1885)