Să crezi: o tainică nădejde
Spre stihu-mi sufletul meu poartă -
Și toamna chiar de-i, tot trăiește
Sub un anume semn de soartă.
Că-n sure ore-autumnale,
Când mor lumini și crengi se bat,
Tot ne oprim tăcuți din cale,
Cătând la frunzele ce cad.
(A.A. Fet)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu