14 dec. 2011

Romanța pelerinului
Ion Minulescu
Sunt obosit de drum și-aș vrea
Să dorm trei nopți,
Trei vieți în șir,
Culcat pe-un așternut,
Așa
Cum dorm culcați în cimitr
Toți sfinții din altare,
Cu pumnii-ncrucișați pe piept.
Din somnul fără deșteptare
Aș vrea să nu mă mai deștept...

Cei ce-au pornit-naintea mea,
Bătătorind poteca lungă,
Și-au năzuit ce nu era
În rostul vieții scris s-ajungă
Cei ce-au pornit, cu mii de ani 
Naintea mea, pe-același drum,
Au adormit pe sub castani
Demult,
Și dorm uitați și-acum...
Și dintre cei porniți cândva,
Mânați-spre-aceleași înnorate
Și mute zări-de-aceeași stea,
Un singur pelerin mai bate
La poarta liniștii...
El pare
Că-ndurerat ca Prometeu,
E mort de mult...și tot nu moare -

Și-acest biet pelerin sunt eu!...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu