Îndrăgit-ai, fată, văd,
Nopțile de lună pline:
Zorii află pe omăt
Urme fine de botine.
Știu, sub apele lunare,
Timpul nopții, clar și mut,
Pace nu și-ndemnuri n-are
Pentru somn în așternut:
Ceru-i ars de nestemate,
Crengile-s de raze grele,
Luna, din tărie bate
Ținte, pe omăt, de stele.
Doar un duh, mișcând din gene;
Să nu iște vreo vâltoare
Ce-ar ascunde sub troiene
Fir de dor și de cărare.
(A.A. Fet - 1842)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu