Acasă,-s numai între zi și vis,
când dorm copiii doborâți de joacă,
iar ăi bătrâni slomnesc, pe când mai joacă,-n
cămin, văpăi albastre, indecis.
Acasă-s numai între zi și vis,
când glas de clopot, într-un amurg, se pierde
și fete lâncezesc, pe ghizdul verde
al câte-unei fântâni, - și-i de nezis
ce simt... Iar dintre arbori, teii mi-s
mai dragi, - iar verile ce,-n ei, ascunse
tăcut-au, retresaltă-n mii de frunze,
de veghe, iarăși, între zi și vis.
(Rainer Maria Rilke)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu