Amurgul cade înspre ceas târziu.
Tu-mi spui încet ceva, dar ce - nu știu,
Să înțeleg abia mă străduiesc,
Șoptesc ”da, știu”, luptându-mă să te privesc.
Te depărtezi, conturul tău dispare
În a luminii roșie revărsare;
Spre mine-n clipe, umbre mute curg,
În urma ta-i văratecul amurg.
Că te-am lăsat, acum te caut iară
Cu dulce bucurie și amară...
Când alta mâine vei fi sub zorii noi,
O lume-ntreagă zid va sta-ntre noi.
(A.A. Fet - 29 decembrie 1888)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu