Sub nopți de primăveri, pământ;
Prin mișcătoare neguri, gândul,
Străin de-al vieții sterp frământ,
Silit de-ai asculta frământul.
Din neființă ies și vin
Spre el cuvânt și necuvânt,
Ademenind, sunând a plin,
Din veci în pururea curgând.
Ci iată zorii! Umbre mor,
Învolburate neguri cad.
Spre timp de zi fără de nor
S-avântă gându-nseninat.
(A.A. Fet - 1856/1857?)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu