*** (17)

Cu mățișori bat sălcii blând

Peste zaplaz și peste drum.

Și-i primăvară iar la rând

Cu straniul ei parfum.

În cârduri nouri albi colindă

Sub azuriu abis,

De suflet iară să se prindă

Înrobitorul vis.

 

Tot albe clipe și lumni -

De ele ochii grei.

Și umblă oamenii senini

Cu bucuria-n ei.

 

De-o sete fără de hotare

Ni-i dorul pârjolit -

În inimă la fiecare

Primăvara s-a trezit.

 

(A.A. Fet - 1844)