15 ian. 2012

Romanța noului venit

Ion Minulescu
Străinule ce bați la poartă,
De unde vii
Și cine ești?...
Răspunde-ne de unde vii,
Prin care lumi trăiși coșmarul nepovestitelor povești
Și-n care stea găsiși coloare decoloratei nebunii?...

De unde vin?...
De unde pot veni, când ochii-mi,
Plini de regrete și tristeți,
Par două candele aprinse în cripta morților poeți?
Priviți...
Sandalele-mi sunt rupte,
Iar toga ce mi-o dete-Apollo
În noaptea când pornii spre voi
Abia-și mai flutură albastrul în jurul umerilor goi.
Sunt gol -
Căci calea-mi fuse lungă
Și-n calea mea-ntâlnii pe rând
Pe toți câți vrură să vă vândă
Podoabe noi ce nu se vând,
Pe cei ce vrură să vă cânte romanțe noi,
Pe cei ce vrură
Să vă-ndrumeze spre mai bine -
Spre-acel frumos întrezărit
În armoniile eterne
Dintr-un sfârșit
Și-un infinit,
Pe cei ce v-au adus lumina,
Pe cei ce i-ați trimis cu ură
Și i-ați gonit cu pietre -
Pietre ce s-or preface-n piedestale
În clipa când vă va cuprinde beția altor ideale?
De unde vin?
Eu vin din lumea creată dincolo de zare -
Din lumea-n care n-a fost nimeni dintre voi,
Eu vin din lumea-n care
Nu-i ceru-albastru,
Și copacii nu-s verzi, așa cum sunt la voi,
Din lumea Nimfelor ce-așteaptă sosirea Faunilor goi,
Din lumea cupelor deșarte și totuși
Pline-n orice clipă,
Din lumea ultimului cântec,
Purtat pe-a berzelor aripă
Din țărm în țărm,
Din țară-n țară,
Din om în om,
Din gură-n gură, -
Din lumea celor patru vânturi
Și patru puncte cardinale!...

Deschide-ți poarta dar,
Și-n cale
Ieșiți-mi toți cu foi de laur,
Iar voi, ce măsurați cu versul gândirile ce n-au măsură,
Veniți în jurul meu degrabă,
Și-n cântul lirelor de aur,
Porniți cu mine împreună
Spre lumea-n care nu-s castele cu punti
Și șanțuri feodale,
Nici ruginite porți de-aramă, la care bat cei noi sosiți...
Veniți cu toți cât mai e vreme,
Și mai puteți cânta -
Veniți!...
Veniți să vă aprind în suflet lumina stinselor făclii
Și-n versuri fantasmagoria și vraja noilor magii!
Iar cânturile voastre -
Cânturi cu care azi cerșiți o pâine -
Să le-ncunun cu strălucirea-aureolelor de mâine!...
Dar poarta a rămas închisă la glasul artei viitoare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu