Federico Garcia Lorca
Noapte cu patru luni
și-un singur copac,
cu o singură umbră
și o singură pasăre.
Caut în carnea mea
urmele buzelor tale.
Izvorul sărută vântul
fără să-l atingă.
Port acel Nu ce mi-ai dat,
în podul palmei,
ca o lămâie de ceară,
aproape albă.
Noapte cu patru luni
și-un singur copac.
În vârful unui ac
stă dragostea mea, rotindu-se.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu