Greu sub negrul noptii cort
Negurile-mi să le port.
Lângă duhul casei orb,
Neguri sufletul mi-l sorb;
Lângă duhul cel bătrân,
Am doar neguri de stăpân.
Iară zilele îmi plac:
Pot, când toate-n juru-mi tac,
Gândul gliei să-l ascult -
Viu și tânăr și demult.
Nu-i spre mine tainic ropot,
Cuget treaz am, suflet slobod.
Timpului ce pierd și-adun
I-aș striga: ”sunt eu!”. N-o spun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu