Ce dulce mângâii, noapte de argint,
Suind în mine mult și tainic dor!
Ci dă-mi putere cât să mă desprind
Din jalnic putregaiul trecător!
În stropii reci de rouă, pietre rare,
Noian de stele sub stelar noian,
Pe somn terestru-n colburi sclipitoare,
Înalt și mut, al cerului ocean.
Mi-i cugetul arhanghel izgonit
Ce cată iar la cer cu ochii buni,
Sub blânda-ți măreție năruit
Pe visul reintrării în genuni.
(A.A. Fet - 1865?)
sublim...
RăspundețiȘtergere