(...) Astăzi, nu este suficient să ”blestemăm întunericul” - avem nevoie disperată să aprindem o lumină!
Când fratele meu și-a dat seama pentru prima dată de ceea ce eu numesc ”dublul necaz” al bandelor și al drogurilor, el a avut un vis în care se întreba: ”Să zicem că ți s-ar împlini o dorință pe care ai avea-o pentru acești tineri. Care ar fi lucrul cel mai bun pe care l-ai putea spera pentru ei?” El mi-a zis: ”Știam răspunsul: ca ei să poată lua iarăși viața de la început, cu o personalitate nouă, nevinovată, ca a unui nou născut. Și, mai mult decât atât, de această dată, în timp ce vor crește, ei să poată fi înconjurați cu dragoste în loc de ură și teamă”.
El și-a alungat visul, gândind: ”Desigur, lucrul acesta e imposibil! Cum s-ar putea ca adolescenții să șteargă din memorie tot ce li s-a întâmplat înainte? Cum s-ar putea procura un nou mediu pentru ei? Este acesta un vis pe care Tu, Doamne, mi l-ai pus în inimă, sau halucinez eu?”
Răspunsul primit a fost puternic și urgent: ”Ei trebuie să s-o ia de la capăt, și trebuie să fie înconjurați de dragoste!”
(Don Wilkerson - pag. 52)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu