Foaia veștedă

Mihai Eminescu

(după N. Lenau)

Vântu-o foaie vestejită

Mi-a adus mișcând fereastra -

Este moartea ce-mi transmite

Fără plic scrisoarea-aceasta.

Voi păstra-o, voi întinde-o

Între foile acele,

Ce le am din alte timpuri

De la mâna dragei mele.

Cum copacu-și uită foaia

Ce pe vânt mi-a fost trimisă,

Astfel ea uitat-a poate

Aste foi de dânsa scrise.

Vorbele iubirii moarte

Vinovate-mi stau în față,

Dovedite de minciună

Cer să sting a lor viață.

Dulcea lor zădărnicie

Nu mă-ndur s-o pun pe foc,

Deși-mi stau atât de triste

Că nu pot muri pe loc.

Voi păstra întreg amarul

Și norocul ăstor foi,

În durerea vechii pierderi

Recitindu-mă 'napoi;

Numai vestea blând-a morții,

Foaia tristă le-am adaos:

Moartea vindec-orice rană

Dând la patime repaos.

(Octombrie 1879)

*photo credit : Anita Bejenaru => Find MORE here