Virginia Carianopol
Întinși pe săbii lungi de catifea,
Alunecăm printr-un vid înflorit,
Aerul din preajmă se dă la o parte...
Două fluvii de întuneric
Curg peste marginea lumii
Departe...
E ca și cum
Între noi
De mult s-a făcut târziu
Și ființa noastră
De fum și de floare
Străbate prin pânzele nopții
Alte tărâmuri
De frunze
Și racoare...
*poza de => AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu