Daniel Sihastru

Sub o râpă stearpă, pe un râu în spume,

Unde un sihastru a fugit de lume,

Cu vărsarea serii un străin sosi.

- ”Ștefan al Moldovei vine a-ți vorbi!”

- ”Ștefan al Moldovei, Daniel îi spune,

Să aștepte-afară! sunt în rugăciune!”

- ”Bunule părinte! Sunt rănit și-nvins;

Însuși a mea mumă astăzi m-a respins!

Viu să-și cer povață dacă nu-i mai bine

Turcilor Moldova d-astăzi să se-nchine?”

Daniel Sihastru domnului a zisȘ

- ”Mă înșeală-auzul ori eu am un vis?

Capul ce se pleacă paloșul nu-l taie;

Dar cu umilință lanțu-l încovoaie!

Ce e oare traiul daca e robit?

Viața și robia nu pot sta-mpreună,

Nu e totodată pace și furtună.

Doamne! tu ai dreptul a schimba-n mormânturi,

Pentru neatârnare, oameni și pământuri;

Dar nu ai p-acela ca să-i umilești!

Poți ca să îi sfarămi; dar sa nu-i robești!

Dacă mâna-ți slabă sceptrul ți-o apasă,

Altuia mai harnic locul tău îl lasă!

Căci mai bine este supus lăudat,

Decât cu rușine domn și atârnat!”

După-aceste vorbe, Ștefan strânge-oștire

Și-nvingând păgânii nalț-o monastire.

(Dimitrie Bolintineanu - Legende istorice și alte poezii - pag. 39-40)