Valerie a întins pe nisip un prosop luat de la hotel. Andrew și-a pus capul pe genunchii ei și au privit împreună oceanul furios,
- Vreau să îmbătrânesc alături de tine, Andrew, să îmbătrânesc pentru a avea timp să te cunosc.
- Mă cunoști mai bine decât oricine.
- De când am plecat din Poughkeepsie, n-am cunoscut decât singurătatea. Alături de tine, renunț puțin câte puțin la această cunoaștere și sunt fericită.
Strânși unul lângă altul, în răcoarea nopții, au ascultat în tăcere valurile.
Andrew s-a gândit din nou la adolescența lor. Amintirile sunt uneori ca fotografiile decolorate de vreme, ale căror detalii sunt puse în evidență doar de o anumită lumină. A simțit că ei doi erau legați de o complicitate mai puternică decât orice pe lume. (Valerie&Andrew - pag.215)
(Marc Levy - Și dacă aș mai trăi o dată/Si c-etait a refaire)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu